Tudor Muşatescu: poet, prozator, dramaturg - 46 de ani de la trecerea în nemurire (4 noiembrie 1970)
S-a născut la 22 februarie 1903 la Câmpulung-Muscel. Şi-a încercat talentul în mai multe genuri literare, dar s-a oprit la dramaturgie, având o deosebită vocaţie pentru comedie, specie care îl va impune ca un reprezentant de seamă al comediei româneşti din perioada interbelică. După un debut cu o piesă scrisă în limba franceză şi jucată la Paris, în anul 1923, a mai scris două piese, care s-au jucat în anul 1925, la Craiova. După piesele „Panţarola” - 1928 şi „Sosesc deseară” - 1931, prin care dramaturgul a încercat o reabilitare a vodevilului (comedie satirică uşoară, intercalată cu cuplete cântate), a publicat piesele care l-au consacrat ca dramaturg: „Titanic vals”, „Escu”, şi „Visul unei nopţi de iarnă”. În anul 1935 a publicat romanul „Mica publicitate”. Istoria literară îl consideră pe Tudor Muşatescu un mare autor de comedii, cel mai însemnat discipol al lui I.L. Caragiale. S-a stins din viaţă la 4 noiembrie 1970.
Dintre comediile sale cea mai cunoscută este „Titanic vals” - comedie de moravuri familiale şi politice, prin care autorul se înrudeşte cu genialul său înaintaş I.L. Caragiale. Alcătuită din trei acte, comedia „Titanic vals” se impune prin personaje conturate şi prezentate în culori sugestive. Fiecare personaj reprezintă un tip uman, acţionează consecvent cu el însuşi, într-un univers comic specific caracterului pe care îl are. Tudor Muşatescu a fost înzestrat cu un deosebit simţ al umorului, calitate care conferă comediilor sale originalitate şi atrage simpatia publicului. Umorul comediilor sale (mă refer, cu deosebire, la „Titanic vals”) se caracterizează printr-o atitudine de înţelegere superioară faţă de moravuri sau de micile defecte umane, care determină un râs binevoitor. În comedia la care ne referim, lumea este descrisă cu umor şi înţelegere. Scriitorul observă atent ridicolul personajelor şi al situaţiilor, râde în sinea lui sau se emoţionează, caută să înţeleagă, după care prezintă faptele. Personajul principal al comediei este Spirache Necşulescu - funcţionar la Prefectură. Are o familie numeroasă compusă din Dacia - soţia lui, care are o fire voluntară, activă, veşnic nemulţumită şi prea supusă mamei sale, Chiriachiţa - soacra lui Spirache. Copiii Daciei şi ai lui Spirache sunt: Sarmisegetuza - supranumită prinţesa familiei. Are 22 de ani; Traian, care a ajuns să adune până la 20 de ani 3 clase de liceu; Decebal, mezinul, are 12 ani. La aceştia se mai adaugă Gena - fiica lui Spirache din prima căsătorie. Este talentată la pictură, dar e şchioapă. Autorul ne introduce în intimitatea familiei chiar din primul act, care înfăţişează un tablou de familie obişnuit. Spirache stă retras într-un colţ, îndreptat spre lumina ferestrei, citeşte ziarul; Dacia - soţia deapănă un scul de lână roz, pe care-l ţine Decebal; Chiriachiţa dă o pasenţă; Miza (Sarmisegetuza) îşi lustruieşte unghiile; Traian moţăie într-un colţ de masă cu o ţigară lipită de buza inferioară; Gena pregăteşte ceştile pentru cafea. Vom ilustra umorul vesel al acestei comedii cu 2 scene din actul I, care se referă la „marea problemă” de care este preocupată întreaga familie: pălăria lui Spirache care trebuia neapărat schimbată cu una nouă. După ce soacra, soţia şi fiicele îi cer să-şi cumpere o pălărie nouă, „să nu mai umbli cu pleaşca aia în cap”, cum îi zicea soacra, Spirache îşi cumpără o pălărie de la Măgeanu, pe care dă 400 de lei, la care se mai adaugă 100 de lei cu care dă de băut unor prieteni, care i-au spus că pălăria trebuie udată. Seara s-a întors acasă, mulţumit şi totuşi parcă jenat că are pălărie nouă. Să urmărim reacţia membrilor familiei. Prima care îl întâmpină este Gena. Aceasta îl încurajează când află cât este de scumpă pălăria. Spirache îi spune că este nemulţumit, întrucât la Stănciulescu, o pălărie la fel cu a lui costă doar 300 de lei. Apare Miza, care apreciază că pălăria e „cam demodată”, dar „tot are fason de pălărie”. Când Spirache îi spune că a dat doar 200 de lei pe ea, fiind de ocazie, Miza îi spune că putea să ia una nouă tot cu 200 de lei, iar cea cumpărată nu face nici măcar 100 de lei. Trebuia, îi spune Miza, s-o cumpere de la Măgeanu, nu de la Stănciulescu. Intră în scenă Dacia - soţia lui Spirache. Se arată încântată că Spirache şi-a luat pălărie nouă. Îl întreabă cât a dat pe ea. Spirache îi răspunde:
- 100 de lei…, dragă, adevărată pomană.
- Nu e pomană deloc… E chiar foarte scumpă. De la cine ai luat-o?
- De la Stănciulescu. El vinde cel mai ieftin.
- Stănciulescu e un speculant ordinar. Trebuia s-o iei de la Măgeanu.
Apare Chiriachiţa - soacra:
- E, cum îţi vine, om bătrân, cu o casă de copii, să umbli cu pălărie verde pe cap?... Asta e pălărie de crai… Şi cât ai dat pe ea?
- Gratis, mamă-soacră… Gratis! Mi-a dat-o subprefectul; o are de la frate-său, avocatul, care a murit săptămâna trecută...
- Ptiu! Bată-te Dumnezeu!... Cum îţi închipui că eu o să-ţi permit să porţi pălăriile morţilor. Să nu te prind cu ea pe cap că te dau afară din casă...
Umorul lui Muşatescu se extinde şi la nivelul politicii locale, în mai multe scene. Viaţa familiei Spirache Necşulescu se schimbă radical în urma unei moşteniri lăsate de un frate al lui Spirache, decedat în urma scufundării vaporului „Tracia”, la zece mile depărtare de intrarea în Bosfor, după plecarea din Constanţa. Au pierit atunci 29 de pasageri, printre care şi Tache Necşulescu, fratele lui Spirache. Personajele comediei rămân aceleaşi, dar în condiţii noi, apar acum ambiţii politice. Toţi membrii familiei, cu deosebire Dacia, îl vor pe Spirache deputat, împotriva voinţei lui. Este înţeles doar de Gena, fiica lui din prima căsătorie. În familie apar acum două tendinţe: una care-l împinge pe Spirache spre deputăţie, iar cealaltă exprimă păstrarea modestiei şi a omeniei. Propus candidat pentru un loc de deputat, Spirache le cere alegătorilor să nu-l voteze: „Să nu mă votaţi... fiindcă nu merit să intru în Parlament, pentru că eu n-am făcut nimic pentru voi şi nici n-am să pot să fac. De ce să vă mint şi să vă înşel buna voastră credinţă?” Efectul este imens şi contrar celui aşteptat de Spirache. Oamenii au votat cu toţii pe cel care s-a arătat a fi atât de sincer cu ei.
Viaţa familiei Spirache Necşulescu s-a schimbat, după ce acesta a ajuns deputat, dar micile ambiţii politice ale membrilor familiei s-au adâncit.
Comedia „Titanic vals” i-a adus autorului consacrarea definitivă ca dramaturg şi este dovada talentului său deosebit în domeniul comediei de umor. Ion Marin Sadoveanu considera că personajul Spirache Necşulescu este „una dintre marile izbânzi ale literaturii noastre dramatice”, iar Chiriachiţa se impune ca un personaj de antologie al comediei româneşti, reprezentând un autentic spirit mic-burghez.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
