Prof. dr. George Baciu: OBŞTILE SĂTEŞTI - leagănul Neamului Românesc
"Trec prin sat când abia se deşteaptă somnul,
poarta casei moţăie veşnicia pe frunte,
(...)
Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria,
o lacrimă se frânge pe ciutura fântânii,
mama mai toarce caierul nesfârşitei doine,
pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii.
(...)
începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu,
trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un bazar."
Valea Doamnei Clara sau Marghita, încărcată de istorie, legende şi adevăr, constituie pentru sfânta carte a Istoriei Munteniei o zonă blagoslovită de Dumnezeu, în acest frumos şi pitoresc spaţiu valah, ale cărui comunităţi pornesc de demult, din neolitic, croindu-şi drum printre dealuri şi muscele, printre râuri şi izvoare, spre feudalele cetăţi de scaun ale Basarabilor descălecători, fie Curtea de la Argeş, fie Curtea Câmpulungului. Despre această zonă mirifică, a Văii Râului Doamnei, vorbeşte poetul, romancierul, eseistul prof. dr. George Baciu, despre povestea acestor locuri şi, mai ales, despre "româniile populare", cum denumea Nicolae Iorga obştile săteşti, dătătoare de legi şi datini.
Aici, în această "gură de rai", au respirat aerul curat al unui "picior de plai" oameni liberi, puternici, frumoşi la fizic şi la suflet, stăpâni ai pământurilor fertile cu livezi roditoare, fâneţe care hrăneau turme de oi şi cirezi de vite, renumiţi meşteşugari olari, dogari, făuritori de dârste şi vâltori, dulgheri dibaci, din tesla şi fierăstrăul cărora răsăreau locuinţe care mai de care mai frumoase, păstrând specificul locurilor noastre. De-o parte şi de alta a Râului Doamnei, pronia cerească a îndemnat suflarea să-şi rostuiască aşezări de unde să audă susurul Râului Negru, clipocitul păstrăvilor şi lipanilor în liniştile de la umbra bolovanilor uriaşi şi unde să poată să se ascundă de hoardele năvălitoare în desişul codrilor sau, tot aici, să formeze cete de haiduci care, cu flintele, să apere pe săraci, luând de la bogaţi.
George Baciu face o cercetare amplă a faptelor petrecute în sânul obştilor săteşti, şiraguri revărsate de-a lungul frumosului şi vijeliosului Râu al Doamnei, pentru că, aşa cum afirmă autorul acestui document istoric, "obştea sătească s-a născut la graniţa dintre Antichitate şi Evul Mediu, reprezentând un element de statornicie a românismului prin vreme". Tot legat de aceasta, poetul-filosof Lucian Blaga a spus că "satul este neschimbat şi etern ca însăşi Divinitatea (...) s-a păstrat feciorelnic, neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale, pentru vremuri când va putea să devină temelia sigură a unei autentice istorii româneşti".
Este foarte interesant cum autorul, George Baciu, a reuşit să ridice bariera între metafora savantă, elevată, a liricului din cele cinci volume de poezii, între ficţiunea surprinzătoare a romanelor sale şi lucrarea de faţă, un document al istoriei noastre, obţinut prin cercetarea asiduă a documentelor vechi, actelor istorice, monografiilor, ajungând astfel la concluzia că obştea este întregul, unde fiecare are rolul şi statutul său, aşa că individualismul ţăranului nu este altul decât cel al obştii.
Bun cunoscător al istoriei, George Baciu clarifică prin această monumentală lucrare faptul că obştile de pe Valea Doamnei au contribuit la independenţa statului medieval, a Ţării Româneşti, unde Negru Vodă venea pe la 1290, mai întâi în Ţara Câmpulungului de Muscel, apoi spre partea Argeşului, unde exista un centru politic încă de pe vremea lui Seneslau. Deducţiile autorului se bazează pe faptul că atât Negru Vodă, cât şi Basarabii cunoşteau faptul că obştile săteşti ale zonei sunt puternice, deci formarea unui stat, care să lupte împotriva dorinţei de stăpânire a coroanei maghiare, era în acel moment posibilă.
"După retragerea legiunilor romane din Dacia, ne arată documentat autorul, s-au consolidat obştile săteşti, având în frunte JUZI sau CNEJI, obştile fiind o formă iniţială de organizare socială şi administrativă în acea perioadă". Obştea sătească a avut un rol important în "procesul de etnogeneză şi geneză statală a poporului român", fiind o formă de organizare a muncii şi producţiei, dar şi o formă a rezistenţei acestui popor în faţa migraţiilor diverselor popoare. Şi, ca o concluzie privind obştile, autorul ne spune că au fost "garantul existenţei şi perpetuării specificului românesc, fiind mediul perfect în cadrul căruia a fost posibilă afirmarea adevăratelor valori ale neamului".
Scormonind arhive, luând legătura cu bătrâni ai satelor, lecturând monografii şi discutând cu autorii lor, autorul acestei cărţi-document sintetizează, în mod original, modul de existenţă al obştilor săteşti din zonă, în perioada Evului Mediu, abordând din punct de vedere istoric şi cauzele care au contribuit la destrămarea obştilor săteşti, procesul începând cam prin secolul al XIII-lea, când a avut loc o dizolvare lentă a obştii, prin fărămiţarea pământurilor, date prin acte de dotă moştenitorilor, sau prin vânzări. Şi, peste toate acestea, au mai fost "pătrunderea străinilor în obşte, prin înfrăţire sau zălogire în bani, plata unor datorii prin pământuri, pătrunderea mănăstirilor în obşte şi, nu în ultimul rând, creşterea birurilor". Totul a culminat prin procesul de cooperativizare, început în 1947 şi terminat în 1962, comuniştii distrugând satul tradiţional, confiscând abuziv pământurile strămoşeşti prin directive politice. Autorul mai spune că dacă azi am fi avut mai multe obşti reînfiinţate, asta ar fi însemnat că bunurile obşteşti s-ar fi folosit raţional, nemaiavând loc măcelul pădurilor, la care asistăm neputincioşi.
George Baciu, prin cartea sa document "Obştile săteşti de pe Valea Râului Doamnei între secolele XIV-XVIII", a creat un unicat în domeniu, o lucrare în care există interrelaţionare la nivel informaţional şi care reliefează ideea că obştea sătească reprezintă unitatea de bază, structurală şi funcţională, a societăţii, un exemplu de solidaritate socială, de perpetuare a tradiţiilor locale. Muncă de Sisif, nopţi nedormite, documentare continuă, legături cu istorici, cu personalităţi în domeniu, şi aş aminti aici nişte buni îndrumători şi sfătuitori, prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, scriitor de renume şi prof. univ. dr. Ştefan Trâmbaciu, toţi şi toate laolaltă au făcut să încolţească şi să răsară pe firmamentul istoriei noastre naţionale această carte care ne învaţă, din nou, ceea ce uitasem cu desăvârşire. Fiindcă, aşa cum conchide în Argument scriitorul George Baciu, "întreaga istorie naţională demonstrează că obştea ţărănească, trăitoare în spaţiul miorotic, sub lacrima dorului, este leagănul Neamului Românesc".
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
