TABLETĂ DE SCRIITOR - CUNOSCÂNDU-NE TRECUTUL, PUTEM SĂ VALORIFICĂM OFERTELE PREZENTULUI ŞI SĂ NE PROIECTĂM FAPTELE VIITOARE
Din nou oscilez între filele timpului - trecerea lui neiertătoare pare obsesia cea mai puternică a omului. Nu-mi dau seama dacă, prin conştientizarea acestei treceri, omul devine mai nefericit sau nu. N-am auzit încă pe nimeni spunând că e nefericit sau fericit că i-au trecut anii, că a crescut şi s-a maturizat, că a îmbătrânit… De cele mai multe ori nu se pronunţă, citind trecerea timpului numai pe obrajii altora. Cel puţin, în prima parte a vieţii, această curgere lentă a vremii este mai puţin conştientizată, fiindcă primejdia ei pare atât de îndepărtată. Dar nicio fiinţă, într-o evoluţie normală, nu se poate abate din calea îmbătrânirii; şi iată atunci că şi trecutul revine ca o forţă obsedantă: avem amintiri dragi, la care ne gândim cu emoţie, evocăm întâmplări fericite sau tragice, din care putem trage unele învăţăminte; şi astfel trecutul se compară cu o bibliotecă bogată, ale cărei file le mai răsfoim din când în când. Iar ceea ce poate fi reţinut ca oaze de linişte şi lumină devine folositor prezentului, ca ghid corect pentru viaţa care ne-a mai rămas. Şi fiindcă ne-a mai rămas destul de puţin, ne gândim cum să folosim ofertele prezentului pentru o proiectare în viitor, pe care am dori să-l mai trăim, încercând să ne împăcăm cu noi înşine, dar în linişte şi eficient.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
