CRONICĂ DE CARTE - "Clepsidre fără nisip" (Damian Avrămescu)
Coborâtor din înălţimile Făgăraşului, zămislit din stânca de cremene a munţilor, scăldat în apele de legendă ale lacului „Învârtita”, lac fără fund, de o frumuseţe mirifică. Iubitor al Cheilor Doamnei, unde râul se îngustează, udând bolovanul imens, aşezat aici de milenii, loc unde vulturul a răpit pruncul Basarabului. Coborâtor pe valurile Măriei Sale Râul Doamnei Clara, râu când învolburat, când liniştit, în locul de unde a răsunat prin hăurile munţilor dorinţa de libertate a „Haiducilor Muscelului”, coloane de Lumini ale luptei, durerii şi credinţei în libertate ale acestui neam, inginerul Damian Avrămescu s-a revărsat în Marea cea Mare, tocmai la Merenii Constanţei, în şesul mănos al Dobrogei, pornind de aici, din munţii sălbatici ai Nucşoarei de Muscel. A avut şansa de a se naşte într-un ţinut legendar, Nucşoara, din care s-a ivit, de acolo de sus, din Slătini, şi luptătoarea anticomunistă Marina Chirca (care s-a alăturat fraţilor nucşoreni Arnăuţoiu sau Jubleanu în lupta lor pentru democraţie şi dreptate), precum şi greu încercata eroină Elisabeta Rizea (cea care a vegheat la „Jurământul de credinţă” al Haiducilor).
„Aici, spune scriitorul Damian Avrămescu, fiecare deal şi luncă au poveştile lor, fiecare susur de izvor are poezia lui, iar eu, cu parte din suflet rămasă acolo, în satul natal, simt nevoia să-mi aştern gândurile pe hârtie, să fac cunoscute poveştile bunicilor mei, iadul şi grozăviile de pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial, trăite de nucşoreni. Am scris amintindu-mi de truda părinţilor mei, care au vrut să facă din copiii lor OAMENI. Din dor şi dragoste pentru ei am scris şi voi mai scrie. Şi pentru cântecul ciocârliei, frumuseţea lanului de grâu copt, mirosind a pâine (...) Vălurit de vântul aprig dobrogean, lanul semăna cu marea (...)”.
"Clepsidre fără nisip. Aproape de Cer" este titlul cărţii inginerului scriitor Damian Avrămescu, frumos la chip şi semeţ ca vulturii Nucşoarei, frumos la suflet şi bun ca pâinea caldă din grâul copt în lanurile Dobrogei, şi este o carte de poezie adevărată, dar şi de proză scurtă. Mulţumirea cea dintâi este pentru mama domniei sale, cea care i-a stat la căpătâi în multe nopţi de veghe şi, cum spune autorul, „(...) adormeai trudită, târziu, spre dimineaţă/ Îţi mulţumesc, măicuţă, fiindcă mi-ai dat viaţă” („Mamă, îţi mulţumesc”). Dorul nebun după Nucşoara natală devine pentru poet o obsesie şi atunci el exclamă: „N-am cui să caut vină că am plecat de-acasă!/ Departe sunt, departe, dar lumii nici nu-i pasă,/ Sunt tot mereu cu gândul la vatra strămoşească,/ Chiar dacă n-are cine în prag să mă primească...” („Dor”). Ar vrea să fie din nou copil, pe frumoasele plaiuri ale Nucşoarei: „Mai lasă-mă să cred că-s iar copil/ Şi că Iisus, din Cer, cu îngeri ninge/ Sau cu petale albe de April/ Iar mâna Lui pe creştet mă atinge” („Din nou copil”). Răsărit din străfundurile „Învârtitei”, cântăreţul dorului de casă, al dezrădăcinării, al naturii şi anotimpurilor nucşorene este chemat şi de Marea cea Mare, „tărâmul albastru şi vrăjit” („Chemarea mării”).
Damian Avrămescu scrie, de asemena, pentru minunata fiinţă care este FEMEIA. „Pentru că nu pot să ignor ce spunea Anatole France: Femeia este totul în lume! Ea ne învaţă politeţea, discreţia şi acea mândrie de a ne feri să devenim inoportuni sau ridicoli”. Poezii ca „De dragul tău, Femeie!”, „Am să te-aştept mereu” sunt doar câteva exemple în care poetul dăruieşte iubire şi tandreţe femeii, singurul crez pentru care este în stare să moară şi să învie. „Se-aude glasul roţilor de tren,/ Oare-ai să vii? Să ştii, mi-e tare frică,/ Dar poate n-ai uitat vechiul refren:/ „Hai, vino iar în gara noastră mică” („Am să te-aştept mereu”).
Drăguţă şi atractivă este şi proza scurtă a condeierului de sus, de la izvoarele Râului Doamnei. Fie ficţiune, fie realitate, proza domnului inginer Damian Avrămescu este savuroasă, cu mult tâlc, învăţăminte şi umor. Fie „La Parlament”, „Aproape de Cer” (Întâmplare adevărată), fie „Povestea lui Popa Onea din Nucşoara”, toate sunt scrise într-o manieră intelectualizată şi sunt naraţiuni savuroase, care merită a fi citite pe nerăsuflate. Cea care mi-a atras îndeosebi atenţia a fost povestioara adevărată „A fost odată, într-o vară”, în care autorul îşi evocă amintirile din vremea studenţiei când, în Nucşoara, s-a realizat filmul „Răpirea fecioarelor”, regizat de Dinu Cocea, şi care-i avea ca protagonişti pe marii actori români Colea Răutu, Toma Caragiu, Emanoil Petruţ, Marga Barbu, George Constantin, Marian Hudac, iar cascadoriile erau executate de trupa redutabilului Teodor Stavru.
Fotografiile din albumul familiei stau la loc de cinste, deoarece de fiecare se leagă o mică sau mare istorioară, întâmplări hazlii, ale căror personaje sunt marii actori români ce au poposit pentru o vară pe meleagurile Nucşoarei, împrietenindu-se cu localnicii, sorbind laptele nefiert, de la vacile hrănite cu iarba nepoluată a munţilor, desfătându-se cu bunătatea caşcavalului şi bulzului ciobănesc sau aruncându-se în apa limpede a lacului nucşorean „Învârtita”, situat în centrul satului, lac despre care bătrânii spun nişte legende care, de multe ori, te îngrozesc.
"Clepsidre fără nisip", titlu metaforic al unei cărţi scrise cu sensibilitate de către un muntean, un muscelean, unul de-ai noştri, de pe Valea Râului Doamnei, trăitor acum în Merenii Dobrogei, la malul Mării Negre, de unde deseori îşi aruncă gândul şi privirea spre satul natal, Nucşoara, aşezat la peste 700 de metri faţă de nivelul mării, un sat de legendă, cu oameni frumoşi la chip şi la suflet, care încă mai păstrează portul şi tradiţiile locului. Oameni ce-au devenit eroi, pe câmpul de luptă, în cel de-Al Doilea Război Mondial, dându-şi viaţa pentru libertate, pentru eliberarea altor popoare, eroi înghiţiţi de hăurile Munţilor Tatra, aşa cum a fost nucşoreanul Vasile Şerban, luptător în Regimentul 30 Dorobanţi Muscel, întâmplare povestită cu multă emoţie, parcă printre lacrimi, de Damian Avrămescu în „Historia magistra vitae!”
Aşteptăm noi scrieri.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
