VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Rusia über alles
Pe vremuri, o întrebare către faimosul Radio Erevan se interesa „cu cine se învecinează Uniunea Sovietică”, răspunsul fiind „cu cine vrea ea”... Că gluma (tristă!) era un comentariu de tip haz de necaz la o stare de fapt sau era produsă de „serviciile” sovietice, pentru a ne obişnui cu ideea, nu avem cum să aflăm, dar o „glumă” recentă, similară, are clar originea în zona propagandistică. Alăturarea cu sloganul germano-nazist din titlu e menită să vă sperie, desigur.
Poate aţi văzut scena la televizor, că a fost mediatizată din plin. La premierea câştigătorilor unui concurs de geografie pentru şcolari mici, apare însuşi Ţarul Putin, zâmbitor, sportiv, simpatic, cum e veselu’ de el când nu se încruntă către Deveselu. Urcă pe scenă un Volodică de-a doua sau a treia, câştigător. Bălai, ochi albaştri, ţinută de premiant ascultător şi isteţ. „Bravo, Volodişca. Pentru ce eşti premiat?” „Ştiu geografie, domnule preşedinte.” „Şi ce ştii tu din geografie?” „Ştiu capitalele ţărilor...” „Şi ce mai ştii, Volodişca?” „Le ştiu şi graniţele... inclusiv graniţele Rusiei...” „Nu ai cum să le ştii, Volodişca, pentru că Rusia nu are graniţe...” Râde simpatic foc ţarul, râde din plin sala, Volodică se uită lung şi bagă la cap. Râd telespectatorii din toată lumea şi bagă şi ei la cap, râsul li se colorează în galben, imaginându-şi cum graniţele Rusiei postsovietice le imită pe cele ale Uniunii şi se împing ca nişte viermişori peste formele de relief, milimetru cu milimetru pe hartă, crimee cu crimee şi transnistrie cu transnistrie pe teren, cât mai departe de Petrogradul-Leningradul lui Petru cel Mare, cel cu testamentul (apocrif, se pare, dar asta îl face şi mai semnificativ) care dorea graniţe dincolo de graniţe, până spre Adriatica...
Genial-criminală propagandă! Când Volodişca va ajunge Volode în toată firea, blond şi cu ochi albaştri, dar cu muşchi bombaţi şi kalaşnikov la îndemână (o figură de stil, desigur, metonimie, sugerând de la bazukă la submarin, de la sateliţi la soldăţei-soldăţoi verzi trimişi prin estul Ucrainei şi cine mai ştie pe unde), va crede în mod sincer în nemărginirea Rusiei. Ce înveţi în copilărie, mai ales pe scenă, cu Ţarul alături, e trainic, intră în ADN, devine axiomă nenegociabilă. Rusia ca-n titlu...
Aşa se face praf dreptul internaţional, pe care planeta cu greu l-a construit şi în care a crezut vreo jumătate de secol - mă rog, planeta „mică”, cea credulă, pentru că „dulăii” îşi ascuţeau dinţii în continuare, îndreptând dreptul în direcţia care le convenea. Aşa ajunge ONU mai mult UNESCO, să se ocupe de arheologie şi etnografie (mai mult numărând şi constatând, că ce ar putea să facă în timp ce talibanii aruncă în aer statuile lui Budha, iar ISIS dărâmă Palmira...). Aşa intră UE într-o stare continuă de asediu, întrebându-se de unde face rost de gaze pentru la iarnă, unde cazează emigranţii sirieni (lasă că şi Angela, vorbitoarea limbii din titlu, a vorbit cam pe ruseşte în chestiunea asta), ce cuvinte noi mai are de învăţat, după brexit, potenţialul grexit, vişegrad...
Mă întreb dacă „episodul geografie” poate fi jucat şi la un concurs de istorie. Întrebări sunt multe, încerc doar câteva exemple: de câte ori s-a întors Rusia cu coada între picioare din „expediţii” de împingere a graniţelor dincolo de bunul-simţ? Cât şi până când poate suporta mujicul costurile aventurilor imperialiste? Cum de nu înţelege Ţarul (echipa din spatele lui) că, exportând ură şi violenţă, nu poate evita revenirea urii şi violenţei în interiorul graniţelor Maicii Rusia?
Dar, poate că e adevărat că omenirea nu învaţă nimic din istorie. Deci, nici Rusia (nici alţii, dar asta e altă poveste). Folosim atunci geografia - pentru a sabota istoria (viitoare)... Haraşo strategie!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
