VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - În hărţi să ne hărţuim?...
„Vederile” mele au o problemă cronică, dar contez pe înţelegerea cititorului: apar una pe săptămână, dar gaspadin Dodon e în stare să-mi furnizeze trei subiecte pe zi, mai ales dacă e în vizită la gaspadin Putin. Se răcesc gogomăniile gaspadinului dintâi până ajung comentariile mele în pagină, scoate pe ecran altele noi între timp, interpretând întocmai şi la timp partitura pe care i-a rezervat-o gaspadinul al doilea. Izvinite menia - promit că e ultima izmeneală.
Cum de e posibil ca un asemenea personaj să ajungă preşedinte de ţară-ţărişoară, la început de secol 21, e o continuă mirare-groază-fascinaţie pentru mine. (Lasă că şi americanii se cam miră în ultima vreme...). Un amestec de Hrusciov (cel care, la ONU, în 1960, a lovit cu pantoful în masă!...) şi Orwell (cel din „O mie nouă sute optzeci şi patru”), dar în stare să-i depăşească pe amândoi, pentru că e abia la început, iar ţarul moscovit îl încurajează. Istoria Moldovei, deci, a României? Nu avem un Minister al Adevărului, ca în roman, se ocupă Dodon şi câţiva ciraci şi o rescriu, efectiv „cum vrea muşchii lor”. La fel, limba română devine moldovenească prin hotărâre prezidenţială. Nu contează ce spun istoricii, ce spune istoria - idem lingviştii şi lingvistica. Am mai vorbit despre dicţionarul umoristic moldo-român al lui Vasile Stati. Calcule economice, nivel de trai, soarta poporului şi, în fond, voinţa poporului? „Lumina vine de la Răsărit” pentru musiu Dodon, tot moldovianul trebuie să-şi îndrepte ochii înspre acolo, rupând legăturile cu Europa. Începând cu înţelegerile cu UE şi, desigur, cu România. Bani, curent electric, legalitate, locuri de muncă? - detalii pentru mujici, Dodon are o sarcină, are putere (nu ştiu cât de multă, cât e tupeu şi cât prerogative constituţionale), Dodon se dă în stambă... Cam ca un feudal care îşi gestionează moşia, moştenită sau cucerită cu sabia, cum îi trece lui prin cap. La el, sabia contează - cea de la Moscova, zornăită de peste gard, din Transnistria.
Tot o zornăială e şi povestea cu harta „Moldovei Mari”. Numele cred că i l-au dat dragii de ziarişti români, primit în plic sau prin SMS/email (am promis că nu mai adaug nimic pe ruseşte...), ca replică la sintagma România Mare. Diversiune-agresiune (propagandistică) evidentă. Măgărie. Ca să avem la ce ne gândi între timp. Ca să aibă analiştii geostrategici ce discuta, ca să aibă oficialităţile de rang înalt despre ce să tacă.
Mă şi întreb ce ar putea să spună săracele oficialităţi. Doi buni prieteni făcându-şi cadouri. Cel scund, zâmbind subţire şi cu ochii sclipind jamesbondeşte, cel mare strângând din fălci, transpirând (l-aţi observat cum ţine pixul când scrie?) şi aşteptând să revină acasă, să arunce cravata şi să mai dea jos un steag de pe clădirea preşedenţiei. Ce să le faci altceva decât să-i filmezi, pentru viitorime, altfel curând vor spune precum biografii lui Hrusciov, unii dintre ei, desigur, că poza de la ONU, cu pantoful în mână, este trucată.
Bineînţeles, am unele sugestii. Dacă e pe hărţuială, să scoatem şi noi hărţi. Ale Daciei lui Burebista, cu marginea de răsărit pe la Kiev, ale Basarabilor, stăpâni pe Basarabia (de sud), chiar şi ale lui Ştefan cel Mare, care avea capitala la Suceava. Apoi, urmaşi ai Romei fiind, nu ar fi lipsită de interes o hartă a Imperiului Roman, cu Valul lui Traian, hăt, prin Ucraina. Am face - în înţelegere cu Italia, Spania, desigur - „ordine” şi prin Orientul Apropiat. Va fi mai greu să punem ceva la cale cu sultanul Erdogan, dar sigur au şi prietenii noştri tradiţionali, turcii, ceva hărţi care să-i pună pe gânduri pe ruşi. Şi dacă tot o luăm pe Drumul Mătăsii, poate ar scoate o hartă a Siberiei de Sud şi chinezii. Tot jocul se reduce la ce hartă scoate fiecare, din ce an, din care veac.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
