DUMITRU NOROCEA (1880-1964) (II)
Contribuţii remarcabile
Experienţa acumulată în cursul lucrărilor de restaurare de la Biserica Domnească va fi folosită în salvarea picturilor murale ale unor importante monumente de arhitectură ecleziastică din ţară. Astfel, în cursul lucrărilor efectuate la Biserica Mănăstirii Tismana, considerat cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească, Dumitru Norocea depista stratul de pictură iconografică realizată de zugravul Dobromir din Târgovişte, în 1564 şi refăcută în 1732, fresca din 1766 executată de pictorul Dimitrie Diaconu acoperind pictura anterioară, precum şi pe autorii acestor picturi, care îşi semnaseră numele, iar, la Biserica "Sf. Treime" din Măgureni-Prahova - edificiu ortodox durat de familia Cantacuzinilor în 1671-1674, restaurează tabloul votiv al ctitorilor realizat de Pârvu Mutu în anul 1694, precum şi întregul program iconografic semnat de celebrul zugrav câmpulungean, iar la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Bordeşti-Vrancea, ctitorită la sfârşitul secolului al XVII-lea, descoperă un autoportret al zugravului Pârvu Mutu, alături de figura ucenicului său, Radu, realizat pe canatul accesului în pronaos. Continuă cu asiduitate opera de restaurare a picturilor murale din unele monumente de arhitectură religioasă de la: Hârlău - Biserica "Sf. Gheorghe" ctitorită de Ştefan cel Mare în 1492 şi "înfrumuseţată cu pictură exterioară în frescă de Gheorghe zugrav în timpul domniei lui Petru Rareş"; Craiova - Biserica "Madona Dudu" construită între anii 1750-1756, refăcută în 1844 şi pictată în interior de Gheorghe Tatarescu; Bucureşti - Biserica "Stavropoleos" înălţată de către arhimandritul Ioanichie Stratonikeas în 1724, în perioada domniei lui Nicolae Mavrocordat. Reface, cu exigenţa-i recunoscută, pictura murală a Bisericii "Sf. Nicolae" din Oeşti-Pământeni construite de vel paharnicul Grigore Drugănescu în 1837-1840, pictura sa din 1956 remarcându-se prin "armonia culorilor". La Biserica "Sf. Îngeri" din Curtea de Argeş, ctitorite de către ieromonahul Mănăstirii Curtea de Argeş, Damaschin, în 1717, pictorul Dumitru Norocea restaurează, în 1930, fresca originară semnată de zugravul Constantin în proscomidiar, pelicula de pictură fiind consolidată ulterior de Vasile Ivănescu. Amprenta artei sale picturale se va regăsi, post 1930, în altarele de credinţă ortodoxă de dincolo de Prut: Catedrala mitropolitană "Naşterea Domnului" din Chişinău - ridicată în anul 1836, după proiectul arhitectului Avraam Melnikov, precum şi în Catedrala "Sf. Nicolae" din Bălţi construită în 1791-1795 de boierul român Gheorghe Panaite şi proiectată după modelul bisericilor romano-catolice de către arhitectul vienez Anton Weissmann.
Specializându-se, la Ravena, în tehnica mozaicului - "arta de a crea imagini prin asamblarea unor piese mici din sticlă colorată, piatră, gresie sau alte materiale", Dumitru Norocea îşi va pune amprenta personalităţii sale artistice în decorarea cu mozaic a unor importante monumente arhitecturale: Catedrala Încoronării de la Alba-Iulia - edificată conform planului arhitectului Victor Ştefănescu în anii 1921-1922, pictată in fresco în spiritul iconografiei naţionale de către Costin Petrescu împreună cu echipa sa; Catedrala ortodoxă de la Sulina - începută în 1910-1912 şi definitivată în 1934; Catedrala patriarhală din Bucureşti ctitorită de voievodul Ţării Româneşti Constantin Şerban şi soţia sa, Bălaşa, în perioada anilor 1654-1658, pictată în stil neobizantin de Dimitrie Belizarie în 1932-1935.
Acasă...
În inima municipiului Curtea de Argeş, pe actuala stradă Victor Ştefănescu, nr. 8, Dumitru Norocea şi-a înălţat, în anii 1922-1923, o vilă somptuoasă care a preluat, în compoziţia sa arhitectonică, elemente ale stilului neoromânesc, proiectant fiind însuşi renumitul pictor şi restaurator. Vila a fost construită, pe trei niveluri, în declivitatea terenului: demisol cu acces principal în pivniţă, pe latura estică, marcat de zidul masiv din bolovani de râu regularizat prin cărămizi aparente; parter cu acces în interior, pe latura vestică; etaj particularizat printr-un foişor, pe faţada principală, decroşat din plan, prevăzut cu stâlpi de lemn sculptaţi şi pălimar ajurat, care se continuă spre est cu o sală deschisă; o verandă cu arcade denticulare şi coloane masive se deschide spre stradă. Şarpanta acoperişului, acoperită cu ţiglă, este extrem de accentuată. Aici, revenea de fiecare dată, pentru a-şi regăsi liniştea în anii de intensă creaţie, împreună cu soţia sa, argeşeanca Eliza, o femeie distinsă care i-a înţeles idealurile artistice, încurajându-l în clipele mai grele ale vieţii; aici, el însuşi, după ce crease opere pentru eternitate, va trece în eternitate, la 1 iunie 1964, nu înainte de a lăsa testamentar dorinţa de a se organiza, în propria casă, o expoziţie permanentă, pentru ca memoria să nu i se stingă în vreme.
Actualmente, în Casa Dumitru Norocea, cumpărată de la "moştenitori de profesie" prin subvenţie publică, în vederea amenajării unei expoziţii memoriale şi a unui muzeu de artă plastică destinat pictorilor argeşeni, a fost organizată, la etaj, Expoziţia de artă plastică argeşeană, cu opere reprezentative ale pictorilor: Dumitru Norocea, Emil Ivănescu-Millan, Vasile Ivănescu, G.D. Mirea, Dan Băjenaru, Rudolf Schweitzer-Cumpăna ş.a. Au fost expuse tablouri pictate de artist, replici pe pânză (imitaţie de mozaic) ale celebrelor scene: "Împăratul Iustinian cu suita", "Împărăteasa Teodora cu suita" din Bazilica San Vitale de la Ravena, trusa de lucru şi şevaletul său, dar şi piese de artă populară din colecţia proprie a pictorului, corelate, astfel, cu Secţia de etnografie şi artă populară, amenajată, la parterul clădirii, în 1985-1986, care tezaurizează o interesantă colecţie de obiecte muzeale reflectând ocupaţii şi meşteşuguri tradiţionale din arealul nordic al judeţului: pomicultura, creşterea animalelor, vânătoarea, pescuitul, exploatarea şi valorificarea lemnului, ceramica, arta cusutului şi ţesutului prin expunerea unor splendide costume populare zonale...
Prezenţa spiritului artistului este sugerată de originala compoziţie în semicerc a fresco de la intrarea în holul spre salonul de primire, în care personajul central - maestrul Dumitru Norocea - este încadrat de graţioase muze înveşmântate în fastuoase costume gorjeneşti, sugerând originea sa terestră, ca fiu al Gorjului brâncuşian.
Casa sa memorială - evocatoare a unei vieţi trăite în slujba artei autentice - îşi aşteaptă vizitatorii dornici să aducă un binemeritat omagiu "celui mai important restaurator de pictură bisericească din perioada interbelică de la Curtea de Argeş"...
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice - Curtea Domnească din Argeş, Bucureşti, 1923, număr dedicat încheierii lucrărilor de restaurare a Bisericii "Sf. Nicolae Domnesc"; Grigore Cerchez - Curtea domnească de la Argeş. Restaurarea Bisericii domneşti, în "Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice", Bucureşti, 1923; Grigore Constantinescu - Argeşul monumental. Enciclopedie patrimonială, Piteşti, 2011; Ion Aurel Gârjoabă - Dumitru Norocea, în "Ion C. Hiru - Celebrităţi din negura uitării, vol. II", Piteşti, 2011; Nicolae Moisescu - Restauratori ai Bisericii Domneşti de la Curtea de Argeş - Dumitru Norocea, în "Studii şi comunicări. Muzeul Curtea de Argeş", vol. III, 1990; Octavian Ungureanu - Însemnări dintr-o expoziţie, în "Gazeta Gorjului", 19 iulie 1986; Octavian Ungureanu - Pictorul Dumitru Norocea şi ispitele muzelor, în "Restituiri", Centrul Cultural Piteşti, nr. 1-2/2007; Elena Teodorescu - Ecouri apusene la Curtea Basarabilor, în "Studii şi comunicări. Muzeul Curtea de Argeş", vol. IV, 1992.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
