Să ne cunoaştem valorile naţionale - CONSTANTIN BRÂNCUŞI
"În afară de Shakespeare şi Beethoven mai există un Dumnezeu: acesta e românul Constantin Brâncuşi”. (James Farell, scriitor)
Prin Brâncuşi, noi am întins peste lume ceva din boltirea spiritualităţii româneşti. S-a născut la Hobiţa, judeţul Gorj, la 19 februarie/3 martie 1876, fiind al şaselea copil al soţilor Maria şi Nicolae Radu, din neamul Brâncuşilor. Numele Brâncuşi este de origine dacă şi înseamnă "dârz", iar numele Constantin este de origine latină şi înseamnă, statornic, constant.
"M-am născut în noaptea de vineri spre sâmbătă, în zori. Mama, singură în casă, luându-mă în braţe, m-a legănat şi mi-a cântat încet un cântec de la noi, cam aşa: <<Constantine, al mamei pui de om/ Bine-ai venit pe lume... A fost într-o zi frumoasă, sub semnul peştilor>>".
În cartea "De vorbă cu Brâncuşi", genialul sculptor afirma: "Zăvoiul m-a învăţat să înţeleg graiul lemnului şi al pietrei". Anii de studiu urmaţi la Bucureşti i-au deschis orizontul spre marea sculptură europeană. Cu un ajutor modest, primit de la câţiva prieteni, a plecat la Paris, pe atunci "capitala artelor". Aici a lucrat câţiva ani în atelierul lui Rodin, unde s-a familiarizat cu arta egipteană, cu sculptura în lemn a africanilor şi cu sculptura în jad (piatră semipreţioasă) a chinezilor. Tot acum a început să scrie şi cugetări pe fâşii de hârtie, prinse apoi pe pereţii atelierului. Iată una dintre acestea, care-l caracterizează cel mai bine pe artistul Brâncuşi: "Creează ca un zeu! Porunceşte ca un rege! Munceşte ca un rob!". Treptat a înţeles că trebuie să-şi cultive rădăcinile, să-şi stilizeze creaţiile aşa cum ţâşnesc ele din "matricea stilistică", a înţeles că trebuie să urce spre izvoarele limpezi ale simplităţii, la care să adauge doar prin apropierea de simţul real al lucrurilor.
Îndemnat de acest crez artistic, a părăsit atelierul lui Rodin, afirmând: "... trebuia să-mi caut calea mea. Am ajuns la simplitate, pace şi bucurie". Apoi îşi continuă mărturisirea referitoare la perioada cât a lucrat cu Rodin: "Nimic nu creşte la umbra marilor copaci". Dintre operele celebre ale lui Brâncuşi aflate în diferite muzee şi colecţii particulare din lume, reamintim cititorilor doar câteva: Supliciu - bronz; Cap de băiat - ghips; Muza adormită - marmură; Rugăciunea - bronz; Cuminţenia pământului - piatră; Domnişoara Pogany - bronz lustruit; Pasăre în văzduh ş.a.m.d.
Pentru români, cea mai cunoscută operă brâncuşiană este Ansamblul din Târgu-Jiu. Aceasta este şi opera cea mai reprezentativă pentru spiritualitatea românească. Cele trei opere alcătuiesc un monument ridicat în cinstea eroilor căzuţi în Primul Război Mondial. Exegeţii au identificat trei teme, egale ca rang, în această operă brâncuşiană: naşterea, nunta, moartea.
- "Masa tăcerii" ar reprezenta naşterea, geneza, statornicia şi unitatea familiei;
- "Poarta sărutului" ar reprezenta nunta, împlinire, viaţă şi unitatea creatoare a contrariilor;
- "Coloana" ar reprezenta moartea, detaşarea, momentul lucidităţii cosmice, închiderea unui ciclu compensat de postularea ciclicităţii fără sfârşit.
Interpretarea acestui triptic are grade diferite de generalitate. La scară individuală, Ansamblul exprimă evenimentele capitale din viaţa omului ca individ. Masa ar reprezenta începutul vieţii; poarta - maturitatea şi responsabilitatea socială; coloana - transcendenţa. La scară socială, Ansamblul exprimă evenimentele fundamentale ale unui neam (după cum observă C, Noica); masa - ar reprezenta evenimentul istoric al descălecării; poarta - întemeierea; coloana - dobândirea conştiinţei de sine istorice.
La scară cosmică, Ansamblul exprimă momentele mari ale evoluţiei materiei în mişcare: masa - ar reprezenta caracterul fără de început al materiei; poarta - afirmarea vieţii ca atribut al materiei în mişcare; coloana - conştiinţa ciclităţii infinite.
După unii exegeţi, Ansamblul de la Târgu-Jiu ar avea următoarele semnificaţii: Masa tăcerii - ar reprezenta reunirea ursitoarelor la capul unui prunc, şoptindu-i în taină; Poarta sărutului - este văzut ca un simbol de reunire a celulelor vieţii; Coloana fără sfârşit semnifică succesiunea generaţiilor ce se nasc şi cresc una din alta, ca o afirmare a puterii zămislitoare. Într-o primă viziune a autorului, Ansamblul de la Târgu-Jiu simbolizează "Calea Neamului", înfăţişând: Masa Uriaşilor (a Novacilor) cântând opera de glorie a străbunilor preistorici, descendenţa noastră din eroi legendari; Poarta Sărutului reprezintă rezistenţa şi supravieţuirea noastră prin hore, dans, sărut, viaţă; Coloana Recunoştinţei este un omagiu adus nu numai eroilor de la Târgu-Jiu din toamna anului 1916, ci tuturor înaintaşilor care, prin sacrificiul lor, ne-au transmis viaţa şi moştenirea. Mai târziu, Brâncuşi afirma: "Acesta este mesajul stâlpului meu - străjuit de Masă şi de Poartă: Să arzi ca o flacără. Să te prefaci în fulger, legând cerul cu pământul.
Brâncuşi în conştiinţa criticilor de artă
Tăind piatra şi lemnul cu mâinile lui de ţăran din Gorj, el a deschis artei şi spiritului omenesc poarta unui nou univers; a îmbogăţit muzeele lumii şi Cerul ce se bolteşte deasupra pământului cu opere ce prevestesc filozofia şi arta viitorului. El este mai mult decât un sculptor, este un profet. Tăind piatra şi lemnul cu liniştea sufletească şi înţelepciunea unui lung şir de strămoşi, el a mers direct la esenţe, la expresivitatea formelor primordiale, la sâmburii vieţii şi ai cosmosului. Brâncuşi a dat epocii noastre conştiinţa formei pure. El este mai mult decât un profet, este un artist de geniu. Tăind piatra şi lemnul cu mâinile lui de ţăran din Gorj, el a impus materiei fluiditatea spiritului. El este mai mult decât un artist de geniu, este un vizionar. A descătuşat din miezul materiei coloana fără sfârşit şi pasărea măiastră. Este mai mult decât un artist de geniu, mai mult decât un vizionar. Este un demiurg. S-a născut la Hobiţa în 1876 şi nu va muri niciodată!
Iată şi câteva aforisme ale lui Brâncuşi:
- Raţiunea de a fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile lumii.
- Misiunea artei este să creeze bucuria.
- Eu am făcut piatra să cânte pentru umanitate.
- Nu-mi lucrez păsări, ci zboruri. Zborul, ce fericire!
- Toată viaţa nu am făcut altceva decât să cioplesc avânturi.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
