"O expoziţie-document inedită, unică în ţară"
Aşa a fost definit vernisajul care a avut loc marţi, la Muzeul Municipal, în cadrul căruia s-au putut admira lucrări aparţinând artistului argeşean Emil Ivănescu-Millan. Evenimentul a fost organizat de către fiii acestuia - Eugeniu Ivănescu, un cunoscut arhitect din Piteşti şi Mircea Ivănescu, profesor la Palatul Copiilor din Piteşti, şi a avut ca scop omagierea celui care a fost unul dintre cei mai valoroşi pictori şi restauratori de biserici. "În Comisiunea Monumentelor Istorice am găsit un document semnat de Mareşalul Ioan Antonescu, în care i se comandau expres pictorului Ivănescu replici după frescele din Biserica Domnească şi Mănăstirea Argeşului. Pentru mine a fost o mare bucurie să văd că acest document mai există şi o mare mândrie de argeşean... Nu l-a ales întâmplător pe acest artist, ci a făcut-o pentru că el era cel mai potrivit să facă acest lucru. Să nu uităm că Biserica Domnească înseamnă renaştere paleologă, o bijuterie arhitectonică ce reprezintă tot ce are mai frumos ţara noastră în materie de frescă religioasă", a fost cuvântul de deschidere a expoziţiei din partea lui Ştefan Dumitrache, managerul instituţiei gazdă.
Legat de respectivele documente, Eugeniu Ivănescu, fiul care a continuat pe aceeaşi cale aleasă de tatăl său, a mărturisit că le deţine în original şi că, odată cu depunerea desenelor în arhiva muzeului, le va înmâna şi pe acelea spre păstrare, împreună cu poze din perioada de activitate a lui Emil-Ivănescu Millan, realizate cu ucenicii care au lucrat alături de el. Eugeniu Ivănescu a amintit pe scurt şi principalele momente din existenţa tatălui său: "Viaţa lui a fost ca un meteor, iar povestea i-o găsiţi relatată pe larg în ziarul ARGEŞ EXPRES. El a fost contactat în prima parte a vieţii sale de însuşi pictorul Norocea, pentru care a lucrat câţiva ani. În casa pe care şi-a construit-o aici veţi găsi picturi de şevalet ale fraţilor Ivănescu. Tata a reuşit să câştige şi un concurs, cu catedrala de la Chişinău. Tata era mobilizat în armată şi obligat să execute astfel de lucrări. Ceea ce se regăseşte pe simeze reprezintă propunerile care au fost făcute şi prezentate guvernatorului militar al Basarbiei la Chişinău, în perioada 1942-1943, la care s-a lucrat până în primăvara lui '44, când au intrat ruşii în Basarabia şi a trebuit să se retragă. După '45, a fost numit pictor al Episcopiei Argeşului şi era trimis să facă procese verbale de constatare a stadiilor picturilor monumentelor istorice sau a bisericilor care trebuiau să fie repictate din Argeş, Olt şi Vâlcea. Mulţi se întreabă cum a reuşit în cei peste 40 de ani de activitate să picteze peste 50 de biserici..."
Tocmai datorită bogatului palmares, s-a mai spus că artistul a avut o viaţă foarte trepidantă. Printre bisericile pictate de el se numără şi cea de la Capu Dealului - "Sf. Dimitrie", care s-a menţinut până astăzi şi unde se regăsesc picturi în frescă, aşa cum sunt şi în bisericile din Moldova, realizate acum 500-600 de ani. La aceasta se adaugă picturi din naosul şi tinda Patriarhiei Române, icoanele şi catapetesmele din bisericile române de la Ierusalim şi Iordan, realizate alături de Dimitrie Belizarie şi Iosif Keber. În plus, Emil Ivănescu-Millan a lucrat împreună cu Artur Verona la capela Cimitirului Bellu. Totodată, pe când era student la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, a participat împreună cu colegii săi la realizarea Marii Fresce de la Ateneul Român, sub coordonarea prof. Costin Petrescu, de origine din Piteşti. Alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României, aceasta a fost începută în 1933 şi inaugurată în seara zilei de 26 mai 1939, având o lăţime de 3 metri şi o lungime de 70 de metri.
Despre lucrările de pe simeze, fiul cel mare a mai adăugat: "Am vrut să expun aici paşii care sunt necesari pentru a picta o biserică, începând cu proiectul pe care trebuiau să-l facă pictorii, care cerea respectarea canoanelor bisericeşti - adică scene din viaţa lui Iisus, Noul şi Vechiul Testament, până la execuţia efectivă a frescii. Avem aici un studiu de colorare a hainelor Sf. Nicolae, apoi studiile de la Catedrala din Chişinău, unde tatăl meu şi echipa sa nu au apucat să execute decât altarul şi turla. Este expusă şi o schiţă ce ilustrează cum se executa la faţa locului scena respectivă, dar şi câteva lucrări de linogravură. Cât timp a stat în Bucureşti, tata a lucrat pentru revistele REDUTA şi CURENTUL, în care apăreau de sărbători lucrări de linogravură în 3 culori. Era ceva deosebit la acea vreme..." Înainte de a-şi încheia discursul, Eugen Ivănescu a anunţat că urmează în vară şi o expoziţie cu tablourile a trei generaţii - tatăl, fiul şi nepotul, constând în picturi de şevalet, grafică şi linogravură.
La rândul său, artistul local Ioan Aurel Gârjoabă e explicat ce presupune fresca şi pictura bizantină: "Fresca este o pictură pe zid care se realizează numai în culori de apă, pe un suport bine pregătit. Există frescă uscată - al secco - şi umedă - alfresco. Maestrul Ivănescu a realizat frescă pe suport semi-umed. Culorile de apă pătrund în zid şi nu mai au şansa să se exfolieze." Informaţiile legate de caracteristicile acestei forme de artă religioasă au fost oferite prin comparaţie cu pictura Renaşterii. "Dacă în pictura renascentistă personajele sunt reprezentate ca forme reale, ceva mai durdulii, unde figurile şi pielea sunt roşcate, sugerând existenţa sângelui, în cultura bizantină ele sunt ireale, feţele sunt ascetice, iar înălţimea capului se cuprinde în înălţimea totală a personajului de 8-9 ori, în funcţie de cea a zidului. Asta pentru că, din cauza deformării perspectivei, personajele au tendinţa de a se micşora şi, cu cât sunt mai sus, ele trebuie desenate cât mai mari." Despre trăsăturile ascetice şi supleţea personajelor - care se regăseau şi în schiţele artistului omagiat - s-a spus că acestea demonstrează faptul că întreaga energie a celor reprezentaţi este dedicată gândirii şi spiritului. Cu alte cuvinte, preocuparea lor principală este hrana spirituală, în timp ce pentru personajele din pictura renascentistă, hrana este pentru stomac şi menţinerea fizicului. "Scenele sunt repartizate într-o anumită ordine, în funcţie de vieţile sfinţilor şi, în special, de cea a Domnului Iisus Hristos. Artistul care se ocupă de pictura unei biserici trebuie să cunoască foarte bine Biblia şi canoanele pe care le reprezintă această pictură iconografică bizantină. El trebuie să aibă momente de meditaţie, gândire şi relaxare înainte de a începe lucrul", a concluzionat pictorul Gârjoabă.
La rândul său, Mircea Ivănescu, fiul cel mic, a recunoscut că, deşi a luat parte în copilărie la această activitate frumoasă împreună cu tatăl său, nu a urmat calea picturii, ci a ales folclorul. Acesta a ţinut să menţioneze că expoziţia a presupus rememorarea acelor amintiri cu tatăl său şi a experienţei de atunci, proces care, deşi necesar, a fost destul de dureros.
Expoziţia este deschisă publicului spre vizitare şi în zilele ce urmează, aşa că încă mai aveţi ocazia să admiraţi o fărâmă de istorie a picturii româneşti, căci Emil Ivănescu-Milan reprezintă în mod cert un nume de referinţă în acest domeniu!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
