TABLETĂ DE SCRIITOR - CUM TRĂIM CLIPA, CUM DESPRINDEM NEPREVĂZUTUL
Dacă ne-am gândi mai mult că viaţa noastră este alcătuită din milioane de clipe, într-o succesiune fără oprire, poate că nu ni s-ar părea atât de fragilă încât, la un moment dat, să ne descurajăm. Totuşi, ne atribuim un avantaj: că aceste clipe sunt într-o reciprocitate aşa de sudată încât nu rămâne nici un loc gol între ele, prin care am putea scăpa în hăul infinitului.
Deşi expresia: "Cum trăim clipa?" pare pur şi simplu ideală, deoarece nu clipa, ci mulţimea de clipe devine tangentă cu existenţa noastră, încercăm, în mod teoretic, s-o analizăm cu discernământ pe fiecare dintre ele. Tot la intersecţia dintre două clipe, apare dilema: "Cum depăşim neprevăzutul?" - o altă sintagmă filosofică abstractă, pe care încerc s-o explic. Neprevăzutul poate fi în bine sau în rău - când derivă din curgerea normală a clipelor, atunci când aceasta este eclipsată de o întâmplare aparte. Pentru a ne feri de şocurile prea mari ale neprevăzutului, cred că trebuie să prevenim această situaţie. Cum? Printr-un autoreglaj logic: să ne controlăm emoţiile, să ne stăpânim durerile, să reintrăm în circuitul normal, încât mecanismul acesta viu, atât de complex şi sensibil, care este omul, într-o continuitate şi armonie a trupului şi a sufletului său, să se poată salva şi de la bine şi de la rău, păstrând un echilibru dorit. Dar trebuie să ne apropiem de el (de noi!) cu înţelegere şi cu o mare dorinţă de bine; înţelegându-ne pentru a trăi deplin şi a fi victorioşi în împlinirea viselor noastre.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
