TABLETĂ DE SCRIITOR - ACTOR PE SCENA VIEŢII
Era specific romanticilor să considere că existenţa umană e un vis, iar intelectualul inspirat de idei înalte un actor pe scena vieţii. Dacă societatea înconjurătoare, contradictorie şi surprinzătoare, ar putea fi o scenă reală, cum s-ar prezenta omul contemporan, ca artist al propriei comedii sau drame? Ca un acomodat la tot acest tumult, care-l surprinde clipă de clipă şi pe care trebuie să-l depăşească, ori ca un fulg alb, desprins din aripa unei lebede, dus de valurile existenţei?
Pentru a vă explica mai bine ce însemnă, în concepţia mea, a fi actor pe scena vieţii, vă propun să preluăm mediul şi societatea, cele văzute şi cele nevăzute, dar mai ales cele imaginate, ca reale şi existând dinaintea noastră şi independent de voinţa noastră, desfăşurându-se odată cu noi, pe o scenă a vieţii individuale, cu lumini domoale şi sonorizare armonizată, care ne invită să trăim într-o piesă neterminată, sugerându-ne ce va mai urma, din clipa în care noi înşine devenim artişti.
În acest cadru amplu, omul este cel mai trecător; el joacă într-un timp dat, într-o societate ce i s-a oferit, în spaţiul unde s-a născut şi unde evoluează. Ce mai înseamnă, astfel determinat, să fii actor pe scena vieţii? Un efort continuu de a înţelege, o luptă permanentă pentru a te acomoda, o veghe intelectuală intensă de a juca pe scena vieţii tale (existenţei tale) rolul ce-ţi este repartizat şi de a-ţi spune replicile fără a deveni ridicol, nici grav, nici patetic, ci atât de obişnuit încât ceilalţi să nu-şi dea seama că tu nu eşti un actor adevărat.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
