VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Identitate, suveranitate, unitate naţională (I)
Am reluat titlul Apelului pe care, pe la început de lună februarie, vreo jumătate şi încă ceva dintre membrii Academiei Române l-a lansat public, stârnind surprinzătoare „valuri”, semn că mulţi contemporani fie nu prea ştiu pe ce lume trăiesc, luaţi cu viaţa, cu „modernismele”, influenţaţi de maşinăria de propagandă internă sau externă, fie pur şi simplu fac parte din această maşinărie şi se străduiesc să-şi mulţumească, aşa cum pot, comanditarul... Nu detaliez, am mai făcut-o - şi nici nu e nevoie: deschideţi televizorul, umblaţi de la un post pe altul şi comparaţi, uimiţi-vă câte realităţi paralele, contradictorii, vi se aruncă în ochi, încercând să vă pătrundă în minte. O mass-media schizoidă, parcă încercând să inducă schizofrenie.
Aici vreau să fac altceva - să demonstrez că cele trei cuvinte din titlu nu sunt deloc noţiuni abstracte, pentru uzul „generaţiilor expirate”, ci, cumva adresându-mă tinerilor care atât de frumos (nu discut scopul, apreciez forma) protestau prin oraşele României la vremea Apelului, că ele au o legătură directă cu viaţa curentă, cu calitatea acesteia, la modul banal-material. (Spuneam la un post TV: au legătură cu pensia mea de peste câţiva ani, cu salariul copiilor şi cu nivelul de trai al nepoţilor.)
Accentul cade pe suveranitate, cu celelalte două noţiuni, identitate şi unitate, stând ca nişte „paranteze” protectoare în jurul acesteia. Suveranitate, adică dreptul şi puterea de a decide, la noi în ţară, stăpâni pe soartă, stăpâni pe avuţia ţării. În primul rând, proprietari - pe pământ, pe subsol şi resursele sale, pe case, întreprinderi, bănci, servicii, de la Poştă la CFR, de la distribuirea apei, gazelor, curentului electric, la telefericele de pe munte, ca să închei cu ceva foarte precis şi... departe de pământ.
Pentru că pământul este principala problemă, pământul cu tot ce este pe el şi în el. Resursele de bază sunt în mare suferinţă în toată lumea şi, sunt multe semnele, criza se va accentua.
Cum să decizi liber, suveran, pe un teren vândut unui străin? Vândut cu acte în regulă, juridic vorbind - Dumnezeu ştie cum, moral vorbind. Cum să previi întâmplări precum cea de la Pungeşti, dacă nu eşti proprietarul acelui pământ? Preşedintele ţării estima la televizor că aproximativ 30% din pământul arabil al României este vândut unor străini şi spunea, pe bună dreptate, că „ceva nu este în regulă”. Un gazetar care părea informat îl „contrazicea”: procentul urcă pe la 40%... Ar fi suficient pentru a semnala o situaţie gravă, care ar trebui să ne preocupe din plin.
Să mai adaug defrişările scandaloase ale pădurilor, cu atâtea consecinţe nefaste - alunecări de teren, probleme climatice şi ecologice, poluare?
Să mai adaug vânzarea sau concesionarea petrolului, gazelor, apelor minerale, a băncilor şi fabricilor (falimentate sau nu), să pomenesc despre Roşia Montana şi altele asemeni, multe sigur necunoscute mie, să mai adaug zvonurile că se pregăteşte „privatizarea” întreprinderii Hidroelectrica, despre care am mai vorbit, sau a portului Constanţa, poarta dinspre Marea Nagră a Europei, veritabilă mină de aur pentru cine-l stăpâneşte?
Nu voi ajunge acum la demonstraţia promisă, mai ales că mă grăbesc să fac o precizare, pentru a preveni o neînţelegere: nu sunt împotriva vânzării şi privatizării unităţilor industriale, din servicii şi din altele asemenea, sunt împotriva vânzării solului şi subsolului şi, mai ales, împotriva vânzării frauduloase, netransparente, conform unei legislaţii nepatriotice. Revin, desigur.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
