ION AUREL GÂRJOABĂ (I)
Natura ambientală - izvor de inspiraţie plastică
Evocând opera şi personalitatea de excepţie a maestrului Ion Aurel Gârjoabă, în contextul concursului "Cultura şi aventura în România", organizat de Radio România Internaţional, remarcabila publicistă Judit Ionescu considera "picturile sale - splendide viziuni despre flori, copaci, relief vălurit, natură statică, împăienjenite parcă, pe alocuri, abstracte sau concrete, în culori pastel sau oferind contraste surprinzătoare", definindu-l, pe pictorul stabilit la Curtea de Argeş, "un suflet artistic prin excelenţă, care se simte mereu aproape de natură"... Îngemănarea spirituală cu pământul legendar al Argeşului are, în percepţia artistului, o motivaţie certă: "Cerul aici este mult mai limpede şi sigur, culorile sunt mai clare, mai adevărate. E un peisaj deosebit."
Ivit pe lume în familia unor distinşi învăţători, în anul 1939, la 22 februarie (ori martie, "după spusa mamei sale"!), în satul "cu nume dacic" Govodava, component al comunei Cerneţi, timp de secole "centrul administrativ al judeţului Mehedinţi", aşezare amintind, printr-o majestuoasă culă, de Tudor Vladimirescu, neînfricatul conducător al pandurilor ridicaţi la luptă pentru libertate socială şi naţională în 1821, pictorul, graficianul, sculptorul, linogravorul, ilustratorul şi copertatorul de carte Ion Aurel Gârjoabă păstrează în memorie, nealterat de trecerea timpului, locul copilăriei sale: "O zonă încântătoare cu dealuri şi izvoare... în sufletul meu a rămas acest peisaj al izvoarelor limpezi, al dealurilor, al pădurilor..."
Purtând pretutindeni în inimă imaginea vie a satului natal, îşi completează studiile primare din sat cu cele liceale în Turnu Severin, pentru ca, apoi, "sub imperiul pasiunii, dar şi al destinului", să urmeze cursurile Facultăţii de Arte Plastice din Timişoara, pe care le-a absolvit cu brio, în anul 1966. Repartizat ca "profesor de arte şi educaţie plastică" în sistemul de învăţământ mediu din ţară, la liceul din Drobeta-Turnu Severin în 1966, transferat, în 1968, la Motru (Gorj), iar din 1969, funcţionând la catedra de desen a liceului din Turnu Măgurele (Teleorman) până în 1990, Ion Aurel Gârjoabă îşi împlineşte, cu pasiune şi devotament, misia de şlefuitor al tinerelor talente încredinţate spre "instruire şi educare", preocupat permanent, însă, de propria sa creaţie plastică influenţată evident de natura ambientală: "Şesul, la început, mă cam inhiba, neavând mare lucru de spus. Deşi, în 20 de ani cât am stat acolo, am găsit suficiente subiecte de pictură şi am realizat lucruri deosebite şi acolo, mai ales pe malul Dunării, la Turnu Măgurele, Zimnicea, şi chiar şi în alte zone, cum ar fi Roşiori. În zonele lăturalnice, am găsit subiecte deosebite pentru pictură."
În 1990, se transferă "în oraşul Basarabilor întemeietori de ţară", continuând activitatea didactică, cu aceeaşi dăruire şi talent, la Liceul teoretic [1990-2000] şi, ulterior, la Catedra de patrimoniu cultural a Seminarului Teologic Ortodox Curtea de Argeş [2000-2004]. Rememorând, cu evidente sentimente de simpatie, în "Jurnalul banalităţii" - "o carte care se citeşte cu lacrima-n gât", imaginea de neuitat a profesorului de arte frumoase ataşat sufleteşte discipolilor săi, avocatul Marian Nazat consemna: "La vară, vom organiza o expediţie montană, în Moldova, la mănăstiri!", ne-a anunţat, într-o zi, profesorul de desen, Aurel Gârjoabă, mutat de două decenii la Curtea de Argeş. Şi ne-a mai zis că vor merge doar elevii cu note bune şi merituoşi în purtare. Eram în clasa a VI-a şi nu prea intram în nicio categorie. Brânză bună în burduf de câine, cum mă complimentau dascălii. În cele din urmă, m-am regăsit pe lista norocoşilor, vreo zece la număr. Băieţi şi fete. Am plecat la sfârşit de iunie, cu trenul din Turnu Măgurele. Căram cu noi corturi şi rucsacuri, dar şi un nume drag - Săgeata. Aşa botezaserăm expediţia şi o desenaserăm pe nişte ecusoane atârnate la gât. Până la Suceava, am făcut cogeamitea cale, însă timpul trecea pe fugă. De acolo, am plecat pe jos, cu harnaşamentul în spate, pe trasee alese cu grijă. Campam în poieniţe parcă pictate, lângă fire de apă limpezi, ori în vatra satelor, aprindeam focul şi ne prindea noaptea depănând poveşti, deşi eram frânţi de oboseală. Nu am uitat niciun amănunt din prima mea aventură în lume, nicio trăire. Mersul acela istovitor m-a învăţat nu numai să-mi înving limitele, ci şi să deprind lecţia altruismului. Şi am mai învăţat că a privi nu înseamnă acelaşi lucru cu a vedea. Din văzutul acesta, m-am ales de-a lungul vieţii cu trăiri şi mirări, cu emoţii şi nostalgii, cu un tumult interior oricând în stare să mă pulverizeze. De aceea îi sunt recunoscător pe veci profesorului meu de desen, Aurel Gârjoabă, pictor cu o incontestabilă faimă locală. Acuarelele şi uleiurile sale îmi înfrumuseţează casa şi acum, după cum amintirea-i miezoasă îmi va lumina sufletul de-a pururi."
"Marea satisfacţie a unui profesor - îmi mărturisea artistul - e ca discipolii să-şi întreacă magistrul... Mă bucur sincer că mulţi dintre foştii mei elevi sunt studenţi la Universitatea de Artă sau la Institutul de Arhitectură, unii au devenit chiar membri ai Uniunii Artiştilor Plastici... Ca profesor de artă, am încercat, pe cât posibil, să dau libertate copilului să se exprime după posibilităţile, sensibilitatea, stilul pe care singur şi-l formează. Dacă aveam într-o clasă 20 de elevi, trebuia să am 20 de stiluri diferite. Nu le impuneam stilul meu, eu le arătam, le explicam, dar lăsam libertate deplină copiilor să se exprime după posibilităţile lor, după calităţile lor native. Îmi revin cu deosebită plăcere în minte numele unora dintre cei care au îmbrăţişat domeniul artelor, remarcându-se prin activitatea lor: Ioana Asureanu, Ruxandra Eugenia Socaciu, Sabina Spătaru, Ana Maria Vasilescu... Sunt mult mai mulţi dintre foştii mei elevi care au păţit, cu pasiune şi talent, pe urmele dascălului lor. Vreau să le urmăresc evoluţia lor artistică, să-i ajut să-şi cizeleze un stil propriu de exprimare în artă..."
Fascinant har artistic pe simeze
Retrospectând prodigioasa şi prestigioasa activitate pe tărâmul inefabil al artelor plastice, cu prilejul atribuirii onorantului titlu de "Fiu al Argeşului şi Muscelului", Ion Aurel Gârjoabă fixa, în curriculum vitae, momentele definitorii ale carierei sale artistice:
Expoziţii personale: Turnu Măgurele (Casa de cultură şi Muzeul municipal) [1975-1989, anual]; Bucureşti (Teatrul "Lucia Sturza Bulandra") [1984]; Mangalia (Casa de cultură) [1986]; Bucureşti (Galeria "Eforie") [1990]; Piteşti (Galeria "Metopa") [1991, 1993, 1994, 1997, 1999, 2002, 2006, 2007, 2009, 2010, 2017]; Curtea de Argeş (Primăria municipiului) [1995, 1997, 1999, 2001, 2004, 2006]; Bucureşti (Casa de cultură a Ministerului de Interne) [2002]; Turnu Măgurele (Primăria municipiului) [2003, 2006]; Drobeta Turnu Severin (Palatul culturii şi Muzeul de artă) [2003-2006, 2010]; Curtea de Argeş (Casa de Cultură "George Topîrceanu") [2005-2008]; Bucureşti (Galeria "Căminul artei") [2006]; Piteşti (Biblioteca Judeţeană Argeş) [2006, 2008]; Nevers - Franţa (La Chasse "Sainte Bernadette") [2008]; Târgu Jiu (Muzeul de artă) [2009]; Curtea de Argeş (Muzeul municipal) [2009, 2011]; Câmpulung Muscel (Galeria "Arta") [2011]; Slatina (Muzeul judeţean Olt) [2011]; Braşov (Galeria "Reduta"), grafică [2016].
Expoziţii de grup: Bucureşti (Sala "Dalles") [1973]; Craiova (Muzeul de artă) [1974, 1976, 1978]; Bucureşti (Muzeul naţional de artă) [1978]; Drobeta Turnu Severin (Colecţia "Apollodor") [1979, 1982]; Suceava (Colecţia "Voroneţiana") [1981]; Bucureşti (Muzeul colecţiilor) [1983]; Alexandria (Casa de cultură) [1984]; Craiova, (Galeria "Arta") [1986]; Bucureşti, (Sala "Dalles"), Salonul anual de grafică [1989]; Piteşti, (Casa cărţii) [1990]; Nevers - Franţa (Capela "Sainte Marie") [1991, 1992]; Piteşti, (Muzeul de artă) [1993]; Turnu Măgurele, (Muzeul de artă) [1994]; Nevers - Franţa (Grupul ARKO) [1995]; Curtea de Argeş (Primăria municipiului) [1996, 2001]; Piteşti (Galeria "Metopa"), Salon de iarnă şi Salon de primăvară [1998, 1999, 2000, 2001]; Imphy (Franţa), sculptură în lemn [1999]; Piteşti, (Casa cărţii), Salonul de iarnă [2002]; Ploieşti [2003]; Bucureşti (Teatrul Naţional), "Artă românească şi finlandeză" [2004]; Bucureşti (Palatul Parlamentului, Muzeul naţional de artă contemporană [2005]); Bucureşti (Teatrul naţional, Sala "Artis") [2006]; Bucureşti (Casa de cultură a Ministerului de Interne) [2006]; Curtea de Argeş (Muzeul municipal) [2006]; Bucureşti (Muzeul naţional de artă) [2006]; Piteşti (Muzeul de artă), Salonul de toamnă [2007]; Câmpina (Palatul culturii) [2008]; Curtea de Argeş (Casa de cultură "George Topîrceanu") [2008]; Râmnicu Vâlcea (Casa de cultură) [2009]; Bucureşti (Casa de cultură a Ministerului de Interne) [2009]; Curtea de Argeş (Muzeul municipal) [2009].
Participări la tabere artistice/simpozioane: Colibiţa (Bistriţa Năsăud) [1972]; Negreşti Oaş (Satu Mare) [1973]; Calafat (Dolj) "Nuferii Dunării" [1974]; Vişeul de Sus (Maramureş) [1975]; Zimnicea (Teleorman) şi Ieud (Maramureş) [1976]; Lunca de Sus (Harghita) şi Vicovul de Sus (Suceava) [1977]; Coşoteni (Teleorman) [1978, 1979]; Căsoaia (Arad) sculptură în piatră [1980, 1981, 1982]; Câmpeni (Alba) [1985]; Turnu Măgurele (Teleorman) [1988]; Curtea de Argeş (Argeş) [1994, 1996, 1998]; Domneşti (Argeş) [1995]; Celic Dere (Tulcea) [2002]; Kraguevac (Serbia) [2003]; Câmpina (Prahova) [2008]; Târgu Jiu, (Gorj), "GorjFest" şi Rânca (Gorj), Tabăra naţională de etnografie [2009].
Lucrări în colecţii publice şi particulare din: Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Moldova, România, Rusia, Statele Unite ale Americii, Suedia.
Surprinsă evident de frecvenţa remarcabilă a prezenţei artistului Ion Aurel Gârjoabă pe simezele unor expoziţii de referinţă din domeniul artelor plastice, Maria-Diana Popescu, inspirată reporteră a revistei de cultură "Agero" care apare la Stuttgart (Germania), menţiona, în dialogul "privilegiat" <<Artiştii plastici se descurcă pe cont propriu>>: "Apariţia sa pe simeze este asemeni unei călătorii cu neistovite ecouri <<autour de son āme>>, cum ar fi spus odinioară Maistre, a unei călătorii printr-o alchimie cromatică de rafinată cuprindere, prin care încearcă să restituie unitatea coloristică a lumii. Evident, maestrul are ştiinţa utilizării spaţiilor de toate dimensiunile, speculând cu inteligenţă jocul plinului şi al golului în favoarea unei fluidităţi solare, a unor sensibilităţi cărora pictorul le îngăduie naşterea."
- Va urma -
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
