"Tandem 15", alăturare inedită de artă virtuală şi artă clasică
Pentru mulţi, conceptul de artă virtuală sună neverosimil atunci când se gândesc la ce înseamnă arta în sine şi la principiile care stau la baza acestei expresii a creativităţii umane. Ştim că fiecare operă de artă reprezintă o prelungire sau o transpunere a sufletului creatorului ei şi presupune o legătură directă, concretă, extrem de profundă între acesta şi obiectul creaţiei - pe care ne-am obişnuit să-l receptăm ca fiind palpabil. Dar ce ne facem în cazul artei virtuale, unde autorul nu mai ia contact direct cu opera sa, ci este mediat de un computer?! Fireşte, aici ar trebui să vorbim despre percepţia imaginii sau inteligenţa vizuală şi să ne îndreptăm spre eventuale abordări empirice pentru o analiză ca la carte a unui astfel de produs de artă, însă nu ne propunem un asemenea studiu acum. Cert este că arta virtuală în forma pe care, uşor-uşor, începem s-o cunoaştem şi s-o acceptăm, este prototipul artei viitorului când, se prea poate, vom admira sculpturi holografice în cine ştie ce galerii sinistre sau având creierele conectate la nişte computere futuriste, ca în "Neuromancer"-ul lui William Gibson. Până atunci, însă, artistul Victor Foca îşi asumă cu mândrie eticheta de excentric al artei, fie ea şi cea contemporană abstractă (care tinde să fie tot mai bizară şi de neînţeles), şi creează virtual imagini nonfigurative care au la bază calcule precise şi misteriosul, dar fascinantul Număr de aur (sau Proporţia de aur), despre care ştim că plăsmuieşte perfecţiunea. Trebuie să recunoaştem că, în ceea ce priveşte expoziţia de ieri, desfăşurată la Centrul de Cultură şi Arte "George Topîrceanu", pe cât de în "Tandem" s-a propus a fi, pe atât de diametral opuse în esenţă şi aparenţă au fost cele două tipuri de lucrări de pe simeze. Aceasta pentru că artista Eugenia Boteanu a adus cu sine tablouri clasice - dacă le raportăm la cele ale lui Foca - pictate în ulei pe pânză, încărcate de simboluri şi mult mai deschise analizei şi interpretării.
Tablourile lui Victor Foca - un omagiu pe altarul armoniei universale!
În imaginile printate pe pânză şi înrămate ca oricare alt tablou rezultat în urma unei laborioase mânuiri a pensulei dominau figurile geometrice perfecte - dintre care am dedus o obsesie artistică pentru cerc, simetrii şi disimetrii, iar în partea compoziţională, trona albastrul în diferite nuanţe şi tonalităţi. Impactul vizual este destul de puternic când dai pentru prima dată peste astfel de lucrări, iar timpul de analiză şi extragere a mesajului este în mod cert mai mare decât atunci când ai în faţă o creaţie clasică. Foarte plăcută am putea spune că este cromatica abordată de autor, care ne-a părut destul de vie şi vibrantă, astfel că figurile geometrice şi liniile - curbe, frânte, şerpuite - păreau să pulseze suspendate în acel spaţiu imaginar. Involuntar, dar deloc surprinzător dat fiind contextul, discuţiile s-au concentrat în mare parte asupra sectorului de artă virtuală, căci curiozităţi au fost destule. "Am avut şi am încrede în faptul că arta viitorului a şi început deja să fie virtuală, în sensul că tehnica şi electronica actuale ne ajută să ne exprimăm aici să difuzăm rapid în lume imaginile. Iar acest lucru nu este valabil doar în artă. Eu am început să vorbesc despre arta virtuală cu mai bine de 40 de ani în urmă, pe când predam Artă plastică elevilor mei şi încă nu apăruse calculatorul. Pe atunci le explicam că efortul nostru de a organiza armonic punctele pe hârtii va fi înlocuit în viitor de nişte maşini care să facă nebănuite şi infinite variante... Lucru în care credeam cu tărie! Acest mod de comunicare, atât în ceea ce priveşte imaginea de interes industrial, cât şi cea artistică, poate să fie şi este creat pe calculator cu ajutorul programelor-instrument şi dirijată apoi în toată lumea. Adică aceeaşi expoziţie poate apărea simultan în câteva locuri distincte de pe glob", a explicat artistul.
Dimensiunile tablourilor nu variau foarte tare şi am aflat că, de regulă, sunt la îndemâna şi oferta solicitantului. Sigur, toată lumea prezentă şi-a pus problema unicităţii operei respective, căci una este un tablou de-al lui Da Vinci, care, indiferent câte replici s-ar face după el, rămâne unicul şi originalul, alta este o astfel de lucrare care se poate printa la infinit şi nu mai aduce cu sine acel prestigiu pentru colecţionari, de pildă. Iată care a fost răspunsul lui Victor Foca: "Este avantajul şi dezavantajul acestui mod de exprimare. În funcţie de opţiunile creatorului, pot fi sistate repetările, dar, în egală măsură, cred că vor fi puse la punct şi echilibrate drepturile de autor. Tocmai în asta cred că stă frumuseţea şi valoarea artei virtuale, că, spre deosebire de cea tradiţional-clasică, are o deschidere infinită şi de aceeaşi imagine pot beneficia miliarde de oameni. O putem asemăna naturii şi luăm exemplul unei anumite flori: ea nu-şi limitează sămânţa într-un singur exemplar, ci într-o explozie de flori."
Spre deosebire de preocupările altor artişti, acesta s-a axat pe imaginile geometrizante, prin care a spus că a adus un omagiu armoniei universale pe care a găsit-o şi preluat-o din raportul matematic al Secţiunii de aur. De altfel, oricine ar fi putut vedea pe tablourile expuse inscripţionat undeva în partea de sus textul "Slavă Ţie - Alfa şi Omega". "Acest Număr de aur stă la baza tuturor lucrărilor mele şi am pus la punct sistem de grile cu care şi elevii mei au făcut mii de lucrări de organizare spaţială armonică. Consider lucrările mele un omagiu adus aromoniei care vine de dincolo de noi. Toate lucrările având secţiunea de aur, am vrut să arăt că raportul de armonie vine de dincolo de noi, din Dumnezeu, şi aceste tablouri sunt un salut şi o recunoştinţă faţă de aceste armonii. Fără a face apologia vreunei religii, pot spune că fiecare individ, indiferent de convingeri, îşi va regăsi în această armonie divinitatea…", a explicat Victor Foca.
Acad. Gheorghe Păun, plăcut impresionat de frumoasa materializare a sinergiei dintre matematică şi artă, a ţinut să menţioneze că acest gen de abordare ar fi fost pe placul matematicianului Solomon Marcus, care îi prevedea artei un astfel de viitor prin anii '70 ai secolului trecut. Tablourile artistului nu au, însă, foarte mare căutare, dat fiind faptul că sunt geometrizate, dar se pot achiziţiona la preţuri decente, în jur de 200 de lei. O astfel de imagine îi ia lui Victor Foca cel puţin câteva zile până este adusă în forma finală, în programe specifice precum AutoCad sau Photoshop. "Totul porneşte de la un punct şi se dezvoltă pe mărimi şi teme. Ştiu că se pot face şi există lucrări executate figurativ, dar pe mine nu m-a atras şi nu m-a pasionat această direcţie. Cât despre culori, albastrul este o alegere de suflet şi nu numai, dar folosesc mult şi verdele, şi galbenul...", a mai spus acesta.
Eugenia Boteanu, adepta spontaneităţii creatoare
Am remarcat în tablourile artistei, care este şi scriitoare, preferinţe pentru violet şi oranj, contraste puternice, dar şi o înclinaţie spre cubism. Expresivitatea lor probabil îşi are sorgintea tocmai în spontaneitatea temelor abordate, căci, într-adevăr, se putea observa lipsa unei schiţe anterioare, ceea ce nu poate face loc decât unei totale libertăţi de exprimare artistică, dictată de dispoziţia sufletească a autorului în momentul în care vârful pensulei sau cuţitul a atins pânza. Despre pictura sa, a făcut o prezentare succintă curatorul acestei expoziţii, pictorul argeşean Ion Aurel Gârjoabă. "Eugenia Boteanu lucrează aşa cum simte, are o pictură spontană şi se apropie de genul de pictură care se practica în urmă cu 100 de ani. Foloseşte multe simboluri şi culori foarte vii, caracteristice expresionismului. O serie de lucrări trădează intenţia de a trece uşor spre cubism. Tablourile sunt frumos armonizate, deşi artista nu şi-a pus neapărat problema asta de organizare foarte strictă a compoziţiilor, adică nu s-a raportat la Secţiunea de aur. Totuşi, sunt echilibrate foarte bine…", a conchis acesta. La rândul său, autoarea a subliniat faptul că nu ar schimba vreodată tehnica sa ca să treacă la arta virtuală, căci nu se regăseşte în acest stil. "Nu-l invidiez pe colegul meu pentru că atrage atât de mulţi oameni şi pentru nimic în lume, nici chiar pentru bani, eu n-aş trece la altceva. Asta simt, asta fac, asta mă motivează să merg mai departe şi-mi dă un echilibru sufletesc! Este totul spontan, căci nu-mi propun vreodată o temă anume. Cel mult îmi aleg o culoare pe care o simt în momentul acela, apoi am impresia că lucrează sufletul şi cuţitul din mână, ieşind ce se vede într-un final." De altfel, acad. Gheorghe Păun a trasat o paralelă între unul dintre tablourile Eugeniei Boteanu şi poezia "Ctitorie" a lui Marin Sorescu, ceea ce demonstrează caracterul lizibil al lucrărilor artistei.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
