Atelier de Dezbateri Culturale cu literatură română, artă universală, etnologie şi personalităţi argeşene
După cum ştiţi deja, o nouă mişcare prinde contur la Curtea de Argeş, care vine în întâmpinarea celor avizi de cultură şi doresc să abordeze o paletă mai largă de subiecte pentru dezvoltarea armonioasă a spiritului. Astfel, Atelierul de Dezbateri Culturale apărut sub egida revistei locale "Glasul Iubirii" (editată de Asociaţia Umanitară "Dumnezeu este Iubire", redactorul-şef George Mitrache, director executiv şi pr. Vasile Marinescu, preşedinte) a ajuns la ediţia a II-a, găzduită de data aceasta la Cercul Militar din urbe şi onorată de mai mulţi argeşeni angrenaţi în activităţile culturale de pe meleagurile mioritice. În cadrul întâlnirii s-au purtat discuţii constructive şi s-au ţinut prelegeri vizând domeniul literaturii române, etnologiei şi folclorului autohton sau artei universale, la care s-a adăugat câte un intermezzo muzical oferit de Vlăduţ Cristian Marcu, elev la Colegiul Naţional "Vlaicu Vodă", care a interpretat cu remarcabil talent piese folk româneşti precum "Visul", "Pădure nebună" sau "Râpa".
Întâietate la cuvânt a avut prof. Constantin Voiculescu, a cărui prelegere despre personalitatea lui Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pişculescu) o regăsiţi şi pe site-ul nostru, la adresa: www.argesexpres.ro, la rubrica de Cultură. Invitaţii au urmărit cu interes o biografie punctuală şi o prezentare succintă a activităţii literare a scriitorului, urmate de o analiză a stilului auctorial, prin referinţe critice raportate la cele două opere care l-au consacrat în literatura română - nuvela de dragoste "De la noi la Cladova" şi romanul său cel mai valoros, "Papucii lui Mahmud". De reţinut a fost ideea că Gala Galaction "se dovedeşte a fi un analist subtil al pasiunilor şi al crizelor sufleteşti. În multe dintre scrierile sale, autorul îmbină cu măiestrie fantasticul magic cu tratarea realistă". Prof. Voiculescu a amintit de cele două lucrări menţionate pentru a ilustra modul în care scriitorul prezentat s-a dovedit a fi un excelent plăsmuitor de viaţă autentică, dar mai ales "un fin analist al stărilor sufleteşti contradictorii şi al pasiunilor". La toate acestea, s-a remarcat talentul indubitabil de povestitor şi artist în ale descrierii. "În ansamblul ei, opera lui Gala Galaction confirmă crezul său artistic că arta <<sporeşte omenia şi dragostea dintre oameni>>", a fost concluzia locutorului.
Mai departe a continuat cu o prelegere intitulată "Nopţi de aprilie" prof. Corina Ioniţă, urmând modelul textelor publicate în revista "Glasul Iubirii", însă ceva mai amplă. Aceasta a vorbit despre Raffaello Sanzio da Urbino (d. 6 aprilie 1520) şi El Greco (Doménikos Theotokópoulos) (d. 7 aprilie 1614), artişti de seamă ai Renaşterii Italiene şi Spaniole, care au lăsat posterităţii veridice opere de artă, de o valoare incomensurabilă. Prof. Ioniţă a prezentat şi cele mai reprezentative lucrări ale celor două personalităţi, într-o analiză cuprinzătoare a temelor abordate, cu exemplificare pe anumite detalii.
Cum încă ne aflăm sub pavăza Învierii Domnului, prof. Cezar Bădescu a avut o intervenţie foarte interesantă despre obiceiurile copiilor din comuna Arefu din preajma Sărbătorile Pascale. Moment de adâncă trăire sufletească, sporită de feeria de lumini pâlpâitoare din cimitirele satului şi sfinţită de slujba Învierii, această sărbătoare creştinească încă rămâne cea mai aşteptată zi a anului printre arefeni. Prof. Cezar Bădescu a amintit despre obiceiul ciocnitului ouălor din plăcere, dar şi ca întrecere pentru a se stabili cine poseda oul cel mai tare. "Vorbim despre ciocnirea <<pe luate>>, în urma căreia copiii care aveau oul roşu cel mai tare veneau cu buzunăraşele pline acasă, fiindcă, dacă spărgeau ouăle celorlalţi, acela le reveneau lor. Unii încercau să mai păcălească folosind ouă de bibilică sau chiar de lemn dar, odată descoperiţi, erau blagosloviţi destul cât să nu mai recurgă a doua oară la aceste metode...", a spus acesta. Profesorul a amintit şi despre obiceiul tinerelor fete şi al femeilor de la sate de a începe lucrul la o ie nouă odată cu lăsarea Postului Paştelui, în aşa fel încât în Duminica Învierii să apară la horă purtând costum popular nou. Tocmai de aceea, pentru ca iile lor să fie cât mai originale şi să impresioneze, fetele se fereau să arate cuiva ce lucrau sau să înveţe şi pe altele modelul de brodat. Legat de cusut, se obişnuia ca atunci când era găsită o salamandră (şulemendriţă), fetele să pună mâna jos ca aceasta să treacă peste ea, pentru că se credea că în acest fel avea să le sporească dibăcia şi vrednicia.
Cu obiceiuri din Maramureş, judeţ alcătuit din cinci zone diferite ca port, vorbă şi obiceiuri - Ţara Maramureşului, Ţara Oaşului, Ţara Lăpuşului, Ţara Codrului şi Ţara Chioarului - a completat părintele Ioan Cionca, originar din penultima zonă enumerată. "Se păstrează unitatea de credinţă, făcând precizarea că până în '48, Maramureşul a fost greco-catolic în proporţie de 80%, cu tradiţii specifice Apusului. Dar s-au păstrat datinile şi obiceiurile românilor, cu mici diferenţe. În Ţara Chioarului, Sărbătoarea începe în Sâmbăta Paştelui. Anterior, femeile pregătesc prescurile pentru anafura de Paşti, sau, cum se zice acolo, paştile. Ele cântăresc cam un kilogram şi sunt tăiate mărunt de către un bărbat, se sfinţesc cu aghiasmă şi vin şi se amestecă, iar după slujba de Înviere se împart în căni la toată lumea, pe care le iau acasă. În cele trei zile de Paşti, fiecare membru al familiei, stând cu picioarele pe un cleşte de fier, ia câte o lingură din această anafură, iar obiceiul este păstrat cu sfinţenie. Cleştele simbolizează tărie şi unitate", a explicat părintele. Un alt obicei amintit este acela de a lua masa frăţiei, în curtea Bisericii, unde toată lumea din sat vine cu mâncarea de acasă şi se bucură de Înviere împreună cu ceilalţi. Fiecare gospodină arată în acest fel cât de neîntrecută este în tainele gătitului, în cadrul unei frumoase agape care, la ora 17.00, este urmată de un concurs de toacă şi de clopot, organizat de copiii satului.
Prof. Daniel Dejanu a ales să vorbească despre o personalitate argeşeană dragă inimii sale, bunul prieten şi fost coleg de liceu Gelu Dogaru, care şi-a avut locuinţa undeva peste drum de Cercul Militar. Acest om iubitor de viaţă şi dedicat oraşului său, de o inteligenţă sclipitoare, a dezvoltat un cult deosebit pentru ideile de societate şi libertatea socială. Ca secretar al primăriei în perioada 1974-1987, a avut un rol marcant în păstrarea arhitecturii locale tradiţionale şi în dezvoltarea şi modernizarea urbanistică a municipiului Curtea de Argeş, iar pe vremea sau au fost semnate autorizaţii pentru construcţii foarte importante, precum clădirea Spitalului Municipal, a Liceului "Ferdinand I" şi a Şcolii "Basarab I".
Înspre încheiere, ing. Ion Vasilescu a remarcat utilitatea acestei întâlniri culturale, exprimându-şi dorinţa de mobilizare şi a altor participanţi în dezbateri şi punctând asupra caracterului spontan pe care-l poate avea un astfel de atelier, căci fiecare poate interveni în discuţii şi poate aduce informaţii noi şi valoroase în prim-plan. În fine, părintele Vasile Marinescu a apreciat, de asemenea, iniţiativa neobositului redactor-şef George Mitrache de a conduce un astfel de atelier de dezbateri culturale şi şi-a manifestat bucuria şi uimirea de a auzi atât de multe lucruri frumoase despre tradiţiile din ţara noastră, care încă se păstrează la sate. Înainte de plecare, invitaţii au fost poftiţi la cozonac, timp în care s-au purtat discuţii între colaboratorii revistei "Glasul Iubirii".
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
