VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Un an (şi ceva) fără Solomon Marcus (IX)
Multe altele am mai învăţat de la profesorul Marcus.
Respectul pentru textul scris. Respectul pentru cititor. Respectul pentru limba română. Cititorul are totdeauna dreptate (chiar şi când nu are în totalitate dreptate: pentru el scriem, dacă se împiedică într-o formulare, chiar dacă aceasta este, de fapt, corectă, înseamnă că nu am şlefuit destul). Nu te lăuda singur, lasă-i pe alţii s-o facă, dacă este cazul. Titlurile trebuie să fie scurte şi explicite. Supune-ţi rezultatele judecăţii comunităţii ştiinţifice internaţionale, e singura instanţă care certifică valoarea, interesul cercetărilor tale. (Sloganul publish or perish a apărut mult mai târziu, în jurul Profesorului a fost aplicat dintotdeauna.) Nu reacţiona imediat (în situaţii dilematice sau conflictuale), aşteaptă, pentru a înţelege mai bine, mai ales că multe probleme se rezolvă singure în timp. Impactul asupra domeniului e criteriul ultim, citările, cu precădere cele care-ţi preiau şi continuă noţiuni şi rezultate, cu atât mai semnificative fiind cele care apar după mulţi ani. Învăţăm în egală măsură de la profesorii noştri şi de la discipolii noştri. În orice poţi vedea ceva interesant („eu nu m-am plictisit niciodată”), totul e să ştii să priveşti.
Merită a fi reluată aici lista celor „Zece nevoi umane de care educaţia ar trebui să ţină seamă” (Spandugino, 2015): 1. Nevoia de a da un sens vieţii, la nivel elementar; 2. Nevoia de împrospătare; 3. Nevoia de întrebare şi de mirare; 4. Nevoia de îndoială şi de suspiciune; 5. Nevoia de greşeală şi de eşec; 6. Nevoia de joc; 7. Nevoia de identitate; 8. Nevoia de omenesc şi de omenie; 9. Nevoia de cultură; 10. Nevoia de transcendenţă. (În mai multe dintre cazuri, nevoile respective trebuie înţeles în primul rând ca „dreptul de/la...”, pentru persoanele de orice vârstă, dar cu precădere în cazul tinerilor, al copiilor.)
Folosesc prilejul pentru a aminti şi aplauda seria de cărţi-bijuterie pe care Editura Spandugino le scoate (o parte, în splendida serie Distinguo), dăruindu-ne încă dintre scrierile Profesorului rămase în manuscris. Profesorul publică şi lansează în continuare cărţi... La Iaşi, spuneam, au fost prezentate două titluri: „Copiii sub agresiune” şi „Odiseea limbii latine”, dar vor urma şi altele.
Am menţionat la un moment dat sintagma „Profesorul El Infinito”. Aprecierea era în spaniolă, dar nu dezvălui împrejurarea în care a fost enunţată (de un copil!) - cititorul o poate găsi relatată în prefaţa cărţii „Finite versus Infinite. Contributions to an Eternal Dilemma”, un volum colectiv pe care l-am editat împreună cu colegul Cristian Calude în 2000 (a apărut la Springer-Verlag), pentru a aniversa cei 75 de ani pe care Profesorul îi împlinea atunci. Spuneam, alături de Cris Calude, că titlul cărţii are o intimă legătură cu tot ce a făcut Marcus, că tot ce a făcut el are într-un anume fel de a face cu infinitul... Subscriu şi acum, când nu-l mai putem aniversa, ci doar comemora şi rememora. Învăţând încă de la Profesor...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
