VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - România de la Argeş
Sintagma din titlu aparţine lui Nicolae Iorga, care a folosit-o mai ales pentru a sublinia rolul Argeşului în întemeierea Ţării Româneşti, rolul Basarabilor ziditori de Ţară, a Curţii de la Argeş, dar ea numeşte deja un topos, o admirabilă suprapunere de fapte istorice, culturale, religioase, geografice şi tehnic-economice chiar, care dau o combinaţie cu adevărat rară (şi cu care noi, localnicii, nu ne mândrim atât cât ar trebui şi pe care n-o punem în valoare pe cât ar merita). Reşedinţă domnească, de la întemeietori până la Neagoe Basarab cel Sfânt, Posada, pe unde va fi fiind ea dar pe aproape trebuie să fie, prima mitropolie, Sfântuliţa cea ocrotitoare, Biserica Domnească şi comoara ei de pictură, parte chiar din secolul XIV, comorile de sub podea, unde oseminte de cavaleri încă aşteaptă să fie (re)cercetate, Mănăstirea 'naltă, cum n-a mai fost altă, legenda meşterului care şi-a zidit dragostea (soţia) şi speranţa (copilul) - dar nu şi credinţa, pentru a reaminti tripticul Apostolului - la temelia uimitoarei Catedrale, fântâna unde s-a încheiat zborul meşterului, Învăţăturile sfântului voievod către fiul său Teodosie, toate acestea, lucrări unice în Cartea cea mare a Neamului, cum unice sunt, peste veac înfăptuite, gara regală, hidrocentrala Vidraru şi Transfăgărăşanul, noua necropolă regală; se adaugă multe alte biserici, din oraş şi din jur, din Tutana la Corbeni, de la Corbii de Piatră la Văleni - pentru a închipui o cruce închinând oraşul; putem să-l adăugăm şi pe Urmuz, cu pata lui de culoare mereu semnificativă.
Dar nu despre fericita sintagmă a lui Iorga este vorba aici, ci despre un splendid album realizat de Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului şi tipărit în 2017 la Editura Arhiepiscopiei (Editor: Mănăstirea Aninoasa), de aproape 400 de pagini de format mare, toate color, multilingv (textele româneşti sunt traduse în engleză, franceză, germană, rusă şi greacă), prezentând 30 de schituri şi mănăstiri din Arhiepiscopie (Aninoasa, Mănăstirea Argeşului, Bascovele, Brădetu vechi, Brădetu nou, Brătăşeşti, Cetăţuia Negru Vodă, Ciocanu, Corbii de Piatră, Cotmeana, Dragoslavele, Florica, Glavacioc, Gorgani, Ioneşti, Antoneşti-Corbeni, Nămăeşti, Negru Vodă, Râncăciov, Robaia, Vedea, Coteneşti, Ioaniceşti, Paltinul-Piscul Negru, Slănic, Trivale-Piteşti, Tutana, Valea, Văleni, Vieroşi), aflate încă în picioare, pe lângă mai multe alte schituri dispărute sau transformate în biserici de mir. Textele sunt însoţite de fotografii de epocă, gravuri, fotografii actuale, documente, fresce, aspecte din viaţa monahală - o lucrare cu adevărat profesionistă.
Iar albumul face pereche cu o realizare editorială „care-l şi întrece” şi despre care voi vorbi într-o „vedere” viitoare, chiar dacă are ca dată de tipărire anul 2016: „Catedrala de la Curtea de Argeş - quincentenar”.
Ambele remarcabile realizări, piese de colecţie pentru bibliofili - cu precădere pentru argeşeni - sunt deschise de câte un Argument al ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, sub îngrijirea căruia au apărut cele două albume. Frumos şi cu tâlc scrie Părintele Arhiepiscop despre semnificaţia „României de la Argeş”:
„Este foarte important ca atât românii, dar şi cei de peste hotare, să cunoască monumentele religioase ale ţării, să afle istoria îndătinată a neamului nostru, care a fost permanent îmbinată cu Ortodoxia. Este interesant de văzut cum de-a lungul secolelor mănăstirile au fost părăsite, au căzut în ruină şi mai apoi, rând pe rând, au fost restaurate, cum obştile au fost revigorate prin evlavia şi râvna poporului şi prin neostenita grijă a Întâistătătorilor Bisericii.”
Subscriem şi mulţumim.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
