TABLETĂ DE SCRIITOR - CUM NE ALEGEM MODELELE?
Îmi aduc aminte, din anii copilăriei, că primele mele lecţii estetice le-am primit de la mama Maria şi de la sora mea, Jana, care îşi căutau modelele pentru râurile de pe braţele iilor şi de pe poalele fotelor, pe care le purtau în zilele de sărbătoare, când ieşeau la hora satului. Pe atunci, pentru mine, modelele din arta populară erau îmbinări de culori şi desene, de-o geometrie populară care fermecau ochii flăcăilor. Apoi am admirat modelele sculptate de tata, care absolvise Şcoala de Arte şi Meserii din Curtea de Argeş, iar acum lucra cu o daltă fină, în inima lemnului, făcând rame pentru tablourile în care avea să zăbovească, peste ani, prima fotografie de mireasă a sorei mele, Jana.
Trebuie să recunosc că, pe vremea aceea, eu şi fratele meu Costel eram prea mici ca să putem servi de modele - noi eram ai Fericitei Copilării şi ai Jocului! Modelele de mai târziu au devenit mai fine: portretele de Ilene Cosânzene şi Feţi Frumoşi, din cartea de aur a folclorului românesc, intitulată "Basmele Românilor", culese de Petre Ispirescu. Dar şi la modelele morale voiam să mă refer; însă amintirile şi emoţiile mi-au luat-o înaintea gândurilor, deşi nu sunt sigur că modelele morale ar fi înaintea celor vizuale sau auditive; ele devin doar un filon subţire şi abstract al tuturor modelelor concrete, ca un trandafir al sufletului, care se oglindeşte pururi în lumina gândurilor noastre. Aceştia erau eroii neamurilor: Ştefan ce Mare şi Mihai Viteazul; cântăreţii sufletelor: Mihai Eminescu şi Lucian Blaga; povestitorii cu Gură de Aur: Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu şi câţi încă alţii - pe care i-am învăţat o viaţă întreagă şi încă mai am de învăţat.
Astăzi copiii admiră modelele promovate de mass-media, le desprind din jocurile antrenante de pe calculator. Oare care le este farmecul, consistenţa, deschiderea spre un viitor mai bun?
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
