Vasile Alecsandri: poet, prozator, dramaturg
Motto: "Şi-acel rege-al poeziei, veşnic tânăr şi ferice,/ Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,/ Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri". (M. Eminescu, "Epigonii")
Fiu al medelnicerului Vasile Alecsandri şi al Elenei (n. Cozoni), viitorul poet s-a născut la Bacău în ziua de 14 iunie 1818/1819. A învăţat în casa părintească sub îndrumarea călugărului maramureşean Gherman Vida, apoi a studiat la Iaşi în pensionul francez al lui Cuenim, după care s-a consacrat literaturii la Paris între anii 1834-1839, când a susţinut examenul de bacalaureat în litere. Vasile Alecsandri face parte dintre acei scriitori a căror operă este în mod deosebit legată de opera în care au trăit, fiind o oglindă artistică a principalelor evenimente sociale, politice şi culturale ale epocii respective. Opera lui Alecsandri este nu numai ecoul acestor evenimente, ci, mai ales, vestitoarea lor, pentru că scriitorul a fost un mare patriot, un militant activ al vieţii sociale şi politice din perioada paşoptistă şi postpaşoptistă. În perioada paşoptistă - cuprinsă între anii 1830-1860 - s-au pus bazele unei adevărate renaşteri culturale româneşti cu un puternic spirit naţional. Învăţământul, presa, teatrul, literatura, ştiinţa au cunoscut o dezvoltare fără precedent. S-a înfiripat o viaţă artistică specific românească bazată pe tradiţia populară şi pe creaţia de inspiraţie naţională. V. Alecsandri a debutat în anul 1840 la revista "Dacia literară" - editată de M. Kogălniceanu, la Iaşi în 1840 - cu nuvela "Buchetiera de la Florenţa". Tot în anul 1840 a preluat direcţia Teatrului Naţional din Iaşi, împreună cu M. Kogălniceanu şi cu Costache Negruzzi. Animat de dorinţa de a crea un repertoriu dramatic românesc, a pus în scenă, cu mare succes, prima sa piesă originală: "Iorgu de la Sadagura". În perioada 1856-1959 a făcut parte din Comitetul Unirii, a fost deputat în Divanul Ad-hoc, ministru de Externe după alegerea lui Cuza, calitate în care a mers la Paris pentru a obţine recunoaşterea Unirii. Dezgustat de intrigi, s-a retras din viaţa politică pentru o perioadă de câţiva ani, după care a fost ales deputat de Roman (1869) la insistenţa lui Kogălniceanu. În anul 1878 a obţinut un premiu internaţional la Montpellier, pentru poezia "Cântecul gintei latine", tradusă apoi în toate limbile romanice. Între anii 1885-1890 a fost ministru al României la Paris. S-a stins din viaţă la 22 august 1890, la Mirceşti.
Activitatea literară a lui V. Alecsandri se întinde pe o durată de cincizeci de ani (1840-1890), cuprinzând trei perioade culturale cu particularităţi distincte: perioada paşoptistă (1830-1860), o perioadă de avânt revoluţionar, când V. Alecsandri s-a dovedit a fi un inimos şi activ luptător. A scris acum poezia "Deşteptarea României", răspândită mai întâi pe foi volante, apoi publicată la Braşov, în revista "Foaie pentru minte, inimă şi literatură", în care poetul exprimă îndemnul la luptă pentru libertate socială şi suveranitate naţională. Tonul poeziei este patetic, entuziast şi solemn, cerut de temă: libertatea ţării şi Unirea: "Până când în ţara noastră tot străinul să domnească?/ Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?/ La arme, viteji, la arme! Faceţi lumea să privească/ Pe câmpia românească/ cete mândre de români!/ Hai, copii de-acelaşi sânge! Hai cu toţi într-o unire/ libertate-acum sau moarte să cătăm să dobândim./ Pas, români! Lumea ne vede./ Pentru-a Patriei iubire,/ Pentru-a mamei dezrobire/ Viaţa noastră să jertfim!"
Tot în această perioadă publică primul volum de poezii originale: "Doine şi lăcrimioare". Ciclul "Doine" cuprinde poezii inspirate din folclor, prin care Alecsandri apropie versificaţia de limba vorbită şi de versul popular, caracterizat prin naturaleţea exprimării, cu o topică firească, fapt ce l-a determinat pe Dimitrie Bolintineanu să exclame: "De atunci poezia se români." Cele mai frumoase poezii ale acestui ciclu sunt: "Baba Cloanţa", "Strunga", "Doina" ş.a. Ciclul "Lăcrimioare" cuprinde poezii lirice, mai ales erotice, cele mai multe fiind scrise în amintirea prietenei sale Elena Negri, decedată în anul 1847. Din acest ciclu, cea mai cunoscută este poezia "Steluţa", devenită romanţă populară. Alecsandri este primul scriitor român important care manifestă o deosebită preocupare pentru cunoaşterea şi valorificarea poeziei populare. În anii 1852-1853 publică prima culegere de poezii populare intitulată "Poezii populare ale românilor". În scurta prefaţă a culegerii - "Poezia poporală", V. Alecsandri afirmă: "Comori nepreţuite de simţiri duioase, de idei înalte, de notiţe istorice, de crezări superstiţioase, de datini strămoşeşti şi mai cu seamă de frumuseţi poetice pline de originalitate şi fără seamăn în literaturile străine, poeziile noastre poporale compun o avere naţională, demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glorie pentru naţia română." Creaţiile culese sunt grupate în trei cicluri: "Cântice bătrâneşti", "Doine" şi "Hore". Ciclul "Cântice bătrâneşti" se deschide cu cunoscuta baladă "Mioriţa", despre care Alecu Russo - cel care a descoperit-o - spunea că este "cea mai frumoasă epopee pastorală din lume". Mircea Eliade, în eseul "Cele două mituri ale spiritualităţii româneşti", arată că "viaţa spirituală a românilor este dominată de două mituri care exprimă, cu o spontaneitate perfectă, viziunea lor spirituală asupra Universului şi evaluarea pe care ei o conferă existenţei." Este vorba despre balada "Mioriţa" şi legenda "Monastirea Argeşului". Prin această culegere, V. Alecsandri a introdus în literatura română filonul folcloric, adăugând romantismului din epocă bogăţia de teme şi motive a creaţiei populare. Prefaţa cărţii se încheie cu o mărturisire emoţionantă: "Ajutat de câteva persoane, iar mai cu seamă de d-l Alecu Russo, am adunat, în deosebite călătorii prin munţi şi prin câmpiile înflorite ale ţării noastre, o mare parte din poeziile populare şi acum, săvârşind coordonarea lor, le închin patriei mele, ca cea mai dreaptă avere a ei."
În perioada postpaşoptisă (1860-1870), creaţia lui V. Alecsandri se impune prin ciclul de versuri "Pasteluri", publicate în revista "Convorbiri literare", între anii 1868-1869. În etapa marilor clasici (1870-1890), V. Alecsandri se impune prin volumele de versuri "Legende" şi "Eroii de la Plevna", iar în domeniul dramaturgiei prin drama istorică "Despot-Vodă" - 1879 şi prin piesele de inspiraţie antică "Fântâna Blanduziei" şi "Ovidiu". În evoluţia istorică şi estetică a poeziei noastre lirice, pastelurile lui V. Alecsandri constituie o treaptă şi partea cea mai realizată artistic a întregii sale creaţii poetice. Natura văzută de Alecsandri degajă un sentiment de seninătate şi optimism. E o natură a rodniciei şi a prosperităţii ce trezeşte în om o fierbinte dragoste de farmecul şi de frumuseţea peisajului naţional. Istoria literară apreciază că Alecsandri a introdus în literatura română pastelul ca specie lirică. V. Alecsandri s-a impus în literatura română şi prin ciclul "Legende" - 1875 care cuprinde legende mitologice, legende etiologice (care explică apariţia miraculoasă a unei fiinţe, plante sau cauzele unui fenomen), legende istorice. Dintre legendele istorice amintim "Dumbrava Roşie", care are ca erou pe Ştefan cel Mare - prezentat într-o aureolă romantică, precum şi legenda "Dan, căpitan de plai".
Tot V. Alecsandri este cel mai de seamă autor de comedii satirice, până la apariţia lui I.L. Caragiale. În comediile sale, V. Alecsandri a satirizat tipurile negative ale vremii: parvenitul, cosmopolitul, boierul retrograd ş.a. Criticul şi îndrumătorul literar Titu Maiorescu reliefează importanţa şi valoarea creaţiei literare a lui V. Alecsandri: "În Alecsandri vibrează toată inima, toată mişcarea compatrioţilor săi, farmecul limbii române în poezia populară el ni l-a descris; iubirea omenească şi dorul de patrie el le-a întruchipat; frumuseţea pământului nostru natal el a descris-o; ... când a fost chemat poporul să-şi jertfească viaţa în război, el singur a încălzit ostaşii noştri cu raza poeziei. A lui liră a răsunat în orice adiere din mişcarea poporului nostru. În ce constă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acţiunii sale literare."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!