VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Mănăstirea Argeşului, la quincentenar (I)
„Porunci Neagoe Vodă şi pohti să vie toţi arhimandriţii den muntele cel sfânt al Atonului, denpreună cu egumenii de la toate mănăstirile şi scrise carte. Iar Gavriil Protul, deca văzu cartea şi scrisoarea domnului, aciiş chiemă pre toţi egumenii de la toate mănăstirile cele mari [...] şi veniră şi ei şi-i priimi domnul cu mare cinste. Şi chemă şi pre egumenii den ţara sa pre toţi, şi pre tot clirosul şi merseră denpreună cu Neagoe ighimonul şi cu Macarie mitropolitul ţării la mănăstirea cea nouă şi minunată de la Argiş. [...] Decii deca trecu 1 cias de zi, în luna lui avgust în 15 zile, traseră clopotele, ca să meargă patriarhul cu mitropoliţii şi cu tot clirosul denpreună să tărnosească biserica. Iară prestolul, în oltariu, tocmi-l şi-l aşeză însuşi Neagoe Vodă cu mâinile sale spre sfinţiri. [...] Decii deca tărnosiră biserica şi aşezară toate lucrurile şi le sfinţiră, odihniră puţintel, şi iar merseră la biserică domnul Negoe Vodă şi doamna lui Despina şi coconii, carii îi dăruise Dumnezeu şi cu toţi boierii, fiind patriarhul cu mitropoliţii şi cu toţi egumenii şi clirosul în biserică. Iară deca sfârşiră dumnezeiasca Liturghie, făcu domnul ospăţ mare şi veselie tuturor oamenilor, şi-i dărui pre toţi, pre cei mari şi pre cei mici, pre săraci şi pre văduve, pre mişei şi pre cei neputernici şi tuturor câţi li se cădea milă, le deade.”
Aşa descrie (apud Dan Zamfirescu, a se vedea şi numărul pe luna iunie al revistei „Curtea de la Argeş”) însuşi Gavriil Protul, conducătorul comunităţii călugăreşti de la Muntele Athos, sfinţirea, acum exact 500 de ani, a Mănăstirii Argeşului, cea de Neagoe Basarab, voievodul cel sfânt, visată, şi de Manole, meşterul cel mare, legendarul, cu sacrificiu ridicată.
Aniversarea „minunii de la Argeş mai în jos”, cum îi spune Nicolae Labiş în poemul „Meşterul”, este marcată şi de un album spectaculos, pe care l-am pomenit acum două săptămâni, apărut în 2016 la Editura Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, „Catedrala de la Curtea de Argeş - quincentenar - Album aniversar”, o lucrare absolut remarcabilă, de la dimensiuni la conţinut şi la realizarea tipografică. Peste 530 de pagini A4, „un prinos de mulţumire adresat lui Dumnezeu Însuşi. O doxologie în imagini şi în cuvânt. Clişee mai vechi sau mai noi, stampe, gravuri, picturi, desene vor însoţi descrierile textuale ale celor care au trecut prin incinta Mănăstirii Argeşului de-a lungul a cinci secole. [...] Cele mai vechi fotografii ale catedralei datează de la 1856 şi fac parte din colecţia a doi fotografi austrieci, Ludwig Angerer şi Franz Duschek. Aflate în original la Biblioteca Albertina din Viena, au fost reproduse şi în acest volum. De asemenea, frescele vechi, extrase de André Lecomte du Noüy din catedrală, care se găsesc astăzi la Muzeul Naţional de Artă al României şi la Muzeul Naţional de Istorie a României, pot fi văzute în această carte. Reproducerile după Carol Popp de Szathmari, după Reissenberger ori după sculptura lui Stork nu lipsesc.”
Rândurile anterioare sunt reluate din Argumentul cu care deschide albumul Înaltpreasfinţia Sa Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului.
Despre impresionant de detaliatele fotografii ale lui L. Angerer scrie în carte Emanuel Bădescu, despre Szathmary este reluat un text de George Oprescu, multe alte texte ale celor care au trecut pe aici sunt oferite cititorului (cu descrierea de început a „Mănăstirii Argeşului” tradusă în engleză, franceză, germană, rusă, greacă şi italiană).
Un album de colecţie, am mai spus-o, în care multe sunt de văzut şi din care multe sunt de învăţat - voi reveni, pentru că merită.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
