Despre Eminescu şi Nicolae Nedelcu, la Biblioteca Municipală
Instituţia culturală şi Cenaclul literar local "Nicolae Velea" au organizat marţi un simpozion deosebit dedicat lui Mihai Eminescu, în cadrul căruia s-au purtat discuţii interesante despre "Poetul Nepereche", s-au audiat compoziţii muzicale pe versurile sale şi s-au lecturat unele dintre versurile care au rămas imprimate pentru totdeauna în memoria posterităţii. Dacă un eveniment trist a umbrit familia scriitorului Constantin Mândruţă şi acesta nu a mai reuşit să ajungă la întâlnirea pe care o planificase cu managerul instituţiei-gazdă Marian Ghiţă, cei care au reuşit să ajungă au umplut cu uşurinţă golul din program, căci despre Eminescu se poate vorbi la infinit, fără pretenţia de a epuiza vreodată subiectul.
Aşadar, dacă tot a fost vreme şi oricum se anunţase, Paul Adrian Cristescu a dorit să ia cuvântul pentru a vorbi câteva clipe despre poetul argeşean recent dispărut dintre noi, Nicolae Nedelcu, al cărui ultim volum îl are în lucru. După un moment de reculegere, s-a vorbit despre activitatea sa intensă în câmpul literar, cu precădere aceea vizând copiii şi şcolile, care a avut întotdeauna drept imbold dragostea pentru limba română, pentru cultura, istoria şi scriitorii noştri. S-a spus că întreaga sa viaţă a fost marcată de amărăciunea ce i-a umplut sufletul venită din partea tuturor acelora care n-au apreciat munca sa şi nici n-au dorit să-l susţină. Paul Cristescu a dorit să dea citire câtorva dintre ultimele poeme scrise de Nicolae Nedelcu, care conturau cel mai bine esenţa sa creatoare şi existenţa sa zbuciumată: "Sunt departe", "Coboară pustie şi rece o stea", "Odă ţăranului român" şi "Visul nemuririi". Prof. Cezar Bădescu a subliniat faptul că "este bine de reţinut că Nicolae Nedelcu a fost un sprijin extraordinar în şcoli şi că de multe ori a plătit din propriul buzunar ca să se poată organiza anumite activităţi interesante, mai ales pentru copii".
Cu o precizare despre Nicolae Nedelcu a intervenit şi preotul Ioan Cionca, amintind de efortul imens şi de contribuţia pe care a avut-o acesta, ajutat de tatăl lui Adrian Cristescu, în reabilitarea Cimitirului Eroilor din zona Bolniţă: "Eu cunosc foarte bine eforturile acestor oameni, care au umblat pe la ambasade şi pe la toate insituţiile posibile pentru a obţine aprobări ca să-l poată scoate din mizerie. Fiindcă acesta este adevărul! Acel cimitir era o mizerie care ne făcea de ruşine, plin de bălării, urzici şi tot ce se mai putea. S-au luptat, l-au amenajat prin eforturi susţinute şi au fost foarte puţin sprijiniţi de organele locale. A fost o mare durere în sufletul lui că n-a reuşit să repună istoria în adevăr. Pentru că trebuie să reamintim că suntem o raritate în ţara aceasta! Noi mergem şi depunem coroane de Ziua Eroilor la ostaşii germani care ne-au omorât bunicii şi părinţii şi eroii neamului. Depunem la o coloană protestantă care nu are nimic în comun cu credinţa străbună şi eroii neamului românesc care s-au jertfit pentru patrie, în timp e troiţa ortodoxă este în spatele ei. Dăm onorul militar celor care ne-au omorât, iar ai noştri eroi stau undeva la intrare şi calcă toată lumea pe mormintele lor! Acest cimitir a fost făcut pentru nemţii şi austriecii care au murit în Primul Război Mondial. Abia după aceea, cu străduinţe, s-au adus şi ostaşi români, dar îngropaţi la intrare şi tot prin grija celor doi s-au găsit şi crucile lor şi locurile exacte şi s-a creat şi un loc pentru depunerea de coroane, în ideea de ne cinsti eroii noştri, nu pe ai altora. Autorităţile n-au înţeles nimic şi armata noastră democrată merge şi dă onorul tot celor care ne-au omorât! Nicolae Nedelcu a plâns pentru acest lucru, pentru că nu a fost înţeles de cineva şi nici n-a fost luat în seamă! Spre ruşinea istoriei neamului nostru, dăm onorul la un obelisc străin!"
S-a continuat apoi cu "Poetul Naţional" şi, după ce prof. Elena Şerbănescu a citit din cele mai frumoase versuri eminesciene, colaboratorul Bibliotecii, George Achim, a oferit spre audiţie câteva melodii pe versuri eminesciene, dar şi celebra piesă "Dor de Eminescu". Prof. Mihaela Filipoiu a dat citire unei extrem documentate analize a contextului morţii lui Mihai Eminescu, în încercarea de a aduce puţină lumină în cazul şi-aşa destul de controversat, prilej cu care şi prof. Daniel Dejanu a luat abordat acelaşi subiect, prin referire la cartea "Maladia lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor". "Eminescu a fost jertfit pe altarul Daciei Mari, cel mai important proiect etno-politică-statal gândit de români pentru români în a doua jumătate a secolului XIX. A fost un vizionar, un reformator, un martir al neamului românesc... În ultima perioadă a vieţii sale, cei care l-au întâlnit spun că era apt şi dornic de muncă, vorbesc despre nenumăratele note şi scrieri ale jurnalistului. Pe când, dacă suferea de paralizie sau de abulie, Eminescu nu ar mai fi simţit nevoia să creeze", a fost concluzia prof. Filipoiu. Fireşte, este greu de stabilit cât adevăr şi câtă legendă se află în spatele acestor lucruri. Alte intervenţii au venit din partea poetului Sorin Calea, a prof. Constantin Voiculescu (despre Sărbătoarea Sânzienelor) şi a poetei Marietta Şerban.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
