VEDERE DE PE DEALUL OLARILOR - Centenarul e azi!
La noi, în fiecare an, iarna vine pe neaşteptate... Norocul gospodarilor (să pun ghilimele?... să nu pun?...) marilor oraşe este că, de cele mai multe ori, ninge mai întâi în legendarul Pas Tihuţa, televiziunile dau imagini, holurile primăriilor au de obicei televizoare şi astfel funcţionarii primăriilor află, îşi aduc aminte. Dacă pasul cel legendar nu-şi face datoria şi ninge mai întâi în Bucureşti, e jale - până la Buzău şi mai departe, din cauza viscolului.
Cam la fel se pare că este cu Centenarul Marii Uniri. E „anunţat” de un secol, dar tot parcă a venit prea repede. Privim cu uimire cum „ninge” prin Budapesta, cu proiectul Trianon 100, cu cărţi, cu spectacole pentru turişti, cu bani, cu declaraţii, asta ne mai dezmorţeşte puţin, dar tot nu ştim - eu nu mai ştiu - dacă la Guvern mai funcţionează sau nu fantomaticul Departament Centenar, despre care am auzit că s-a înfiinţat, televiziunile l-au plâns ca fiind desfiinţat, dar oficial nu am văzut să se spună nimic. O fi lipsa mea de informare - cu siguranţă, şi lipsa lor de activitate. Cineva, un răutăcios, desigur, îmi spunea că departamentul cu pricina este menit să contabilizeze iniţiativele altora, din teritoriu, nu să facă el ceva. Nu cred, chiar dacă (proverb:) schimbarea guvernelor = paralizia departamentelor. Acelaşi efect îl are incontinenta „luptă politică”, scop în sine, perdea de fum, hobby şi principală competenţă al politicienilor.
Prin „teritoriu”, se fac şi se pregătesc multe. Doar câteva exemple, despre care am cunoştinţă. Academia Română are un plan în opt puncte, ambiţioase toate, de întâmpinare şi sărbătorire a Marii Uniri. O academie de altă natură, cea Româno-Americană, va organiza la anul un mare congres (am participat de curând, la Craiova, la ediţia de anul acesta a congesului), la Cluj, orientat pe Centenar. Cărţi dedicate Primului Război Mondial şi aducerii românilor într-o Românie „rotundă” (un matematician, Gheorghe Ţiţeica, remarca faptul că graniţa României ilustrează oarecum observaţia din geometrie că cercul închide maximum de suprafaţă în minimum de perimetru) au început să apară - Muzeul Judeţean din Piteşti a publicat deja două. Rămânând în judeţ, Consiliul Judeţean a demarat o acţiune de mare durată şi mare semnificaţie, „Respect pentru valorile naţionale”. Şi mai din apropiere, în revista „Curtea de la Argeş” se derulează de mai multe luni o rubrică, pe mai multe pagini, intitulată chiar „Centenarul Marii Uniri”, iar pe prima pagină am pus, din ianuarie 2017, un monument dedicat Marelui Război; planul este să o ţin tot aşa până la sfârşitul anului 2019 - că multe s-au mai întâmplat şi în 1919!...
Căutând imagini de monumente, am întâlnit de tot felul. Impresionante mai toate ca idee, soluţie artistică, amplasare - tragice prin lungile liste de eroi gravate pe ele. Fiecare judeţ ar trebui să realizeze un album (o iniţiativă individuală ştiu că există în Argeş); şi o monografie e necesară, la nivel naţional, profesionistă din punct de vedere istoric şi artistic. Jumătate dintre monumente sunt însă vizibil neîngrijite, cu ciulini în jur, plăci de marmură desprinse, tunuri ruginite. Nu ştiu cine se ocupă de ele. Primăriile, veteranii de război? Pionieri nu mai sunt - nu spun că ar trebui să fie, dar măcar mai schimbau florile de pe lângă monumente...
Sunt sigur că multe se vor face la anul. Dar de ce să nu începem de azi?... Poate ne intră în obişnuinţă şi nu ne vom (mai) opri odată cu trecerea anului zis al Centenarului...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
