Constantin Mosoia (1943-2013) - un artist jovial (I)
În generosul context al unui vernisaj de la Galeria Metopa din Piteşti dedicat exclusiv creaţiei pictorului Constantin Mosoia, prin expunerea a "29 de ipostazieri picturale a celor patru anotimpuri", sensibila poetă Denisa Popescu-Martin îi schiţează, în inspirate cuvinte, sub titlul "Pacea anotimpurilor", un evocator portret literar "bancherului de iluzii", artistului plastic peisagist piteştean: "Jovial, aplecat de spate ca pentru rugăciune, în realitate, împovărat de-o sciatică obosită şi cronicizată, mai tot timpul cu batista apăsată peste obrazul transpirat, Constantin Mosoia a produs iarăşi bucurie. Prima lucrare a vândut-o rapid, cu câteva ore înaintea vernisajului, unor tineri care s-au întâmplat pe-acolo. N-au stat pe gânduri. Puteau reacţiona altfel?… Nu ştiu dacă-i permanent agreabil, dacă-i egal în atitudine şi-n dispoziţii, ştiu, însă, că, pe pânze, e un spirit împăcat, dacă nu fericit. Peisajele - că-s româneşti, greceşti sau de oriunde - intră în rezonanţă cu fibra profundă a celui care priveşte, se conectează la sursa lui intimă de receptare şi de prelucrare a frumosului. Constantin Mosoia nu dezamăgeşte niciodată. Realitatea lui picturală este mereu o lume mai bună, detaliile sunt declaraţii de dragoste, pe care le înţelegi chiar şi cu urechea numai pe jumătate atentă."
Chemarea artei
În zorii zilei de 26 aprilie 1943, în satul Văleni-Pogdoria din întinsa comună argeşeană Călineşti, statornicită din străvechime la poalele dealului cu vii, se năştea viitorul profesor de educaţie fizică Constantin Mosoia, căruia ursitoarele de bine îi hărăziseră însă să fie un zămislitor de frumos într-o lume greu încercată de un război "sfânt" care ucisese vieţile multora dintre oamenii locului, deşi ei nici nu ştiuseră pentru ce luptă dincolo de Nistrul românesc, atât de departe de vetrele lor existenţiale... Absolvent, în anul 1965, al Institutului de cultură fizică din Bucureşti, Constantin Mosoia nu va manifesta veleităţi tipice unora dintre colegii săi de facultate preocupaţi exclusiv de performanţele imediate în sport receptate zgomotos de un public conectat la tensiunea unor clipe decisive; devotat unei pasiuni dobândite prin îndelungi căutări, el va prefera cu obstinaţie liniştea obsesivă a unui şevalet, pentru a eterniza pe pânză o clipă de viaţă inspirată dintr-o natură în continuă schimbare, devenind în timp unul dintre cei mai prolifici peisagişti români contemporani, prin cele peste o mie de tablouri realizate în decursul întregii existenţe.
Sub impulsul unei pasiuni mărturisite pentru desen, urmează "cursuri libere de pictură" favorizate de frecventarea unor ateliere ale amicilor săi maeştri ai penelului, studiază asiduu clasicii picturii naţionale şi universale, exersează intens, realizând numeroase copii de pe operele acestora, nu în postura unui condamnabil falsificator "copy paste" de tablouri, ci pentru a se autoiniţia în artă. Meditează asupra picturii cu o degajare specifică unui om realmente posedat de acest gen al frumosului eternizat pe pânză: "Pentru un artist, pictura trebuie să fie ca o joacă de copil; însă seriozitatea şi pasiunea pentru pictură sunt adevăruri care nu pot fi tăgăduite."
Sub seducţia peisajului
Interminabilele exerciţii impuse de atingerea perfecţiunii în artă, pe care le practica cu o asiduitate remarcabilă, erau generate de convingerea pictorului Constantin Mosoia că "secretul succesului unui artist este să fie continuu nemulţumit de arta sa, să ceară mereu mai mult de la el"; de aceea, nu întâmplător, "cel mai mult a lucrat la un tablou aproape un an, spunând că s-a implicat în desăvârşirea lui cu totală dăruire, de parcă i-ar fi fost un prieten bun în clipe de singurătate..." Artistul se confesează cu o sinceritate debordantă în contextul vernisării unei expoziţii personale: "Poţi să faci o lucrare în două-trei şedinţe a câte patru ore; de obicei, eu lucrez cam 20 de ore la un tablou; o singură dată am lucrat un an la o operă", operă pe care a refuzat, însă, să o numească. Pictorul Constantin Mosoia a rămas în conştiinţa celor care i-au cunoscut şi apreciat opera artistică, prin excesiva sa modestie, neafişând nici cea mai palidă umbră de infatuare, deşi era evident satisfăcut de reacţia publicului de artă avizat, atunci când, precum afirma, "mă aflam într-o stare psihică pe deplin conştientă să mă agăţ eu însumi, prin tablouri, cu disperare pe simeze, pentru a arăta şi altora ce mi-a plăcut cel mai mult în această viaţă".
Natura în diversele ei ipostaze reprezintă pentru artist o fascinantă sursă de inspiraţie. Invoca, definindu-şi predilecţia pentru redarea unui colţ superb de natură, aforismul celebrului scriitor francez Victor Hugo: "Frumuseţea naturii este egalată numai de frumuseţea sufletului", iar pentru tendinţa lui de a "umple cromatic" întreaga suprafaţă a unui tablou, panseul cules din opera lui George Bernard Shaw: "Natura artistică detestă vidul." Natura nu reprezintă pentru artist un pretext de refugiu din cotidianul deseori cenuşiu, lipsit de perspective, ci o modalitate de invocare şi evocare a unei stări spirituale devenite obsedante: permanenţa cadrului natural receptat din perspectiva anotimpurilor, verticalitatea dominantă a copacilor percepută ca o evadare spre înalt, spre împlinire şi, de ce nu, desăvârşire. În spiritul acestei logici compoziţionale şi cromatice, s-au plămădit, din gând şi culoare, splendide imagini de eternitate, natura nemurită pe portativele inspirate ale lui Antonio Vivaldi regăsindu-se în culorile armonios risipite cu har artistic pe pânzele pictorului piteştean Constantin Mosoia.
Atelierul cu capodopere
Intrat în "Atelierul cu capodopere" al pictorului Mosoia, pentru a cumpăra un tablou în preajma Crăciunului anului 2009, un avizat colecţionar, convins că "o operă de artă poate fi cel mai frumos cadou", descrie atmosfera tainică de creaţie a artistului în celebra "casă a pictorilor" din Târgu din Vale: "O clădire veche pe care o ştiu de mulţi ani, o clădire - <<creuzet>> pentru artiştii plastici piteşteni. Nici nu apucăm bine să deschidem poarta, că îl şi vedem pe maestru cu cheia în uşă. Ne conduce amabil în clădire nu înainte de a ne ruga să închidem toate uşile. În clădire, e un frig zdravăn care nu poate fi combătut decât cu vreo câteva sobe încinse. Atelierul maestrului Mosoia e la etaj. Deşi am scris despre aproape toţi pictorii piteşteni importanţi, nu am avut până acum ocazia să intru în vreun atelier. Intrăm cu oarecare sfială, ca într-un soi de altar. Camera, de formă dreptunghiulară, lungă şi destul de lată, mă duce imediat cu gândul la artiştii din Montmartre. Iar Constantin Mosoia nu e cu nimic mai prejos decât confraţii parizieni. Îmi place mult dezordinea... ordonată din atelier. În stânga, după uşă, pe două rafturi, stau înghesuite zeci de pânze care aşteaptă să fie descoperite. Câteva tablouri pline de culoare şi la propriu şi la figurat se odihnesc pe un perete. Şevaletul stă şi el pregătit pentru o nouă creaţie, iar tuburile colorate, penelurile şi pensulele aşteaptă din nou mâna magică a lui Constantin Mosoia. Ne place de maestru. Un om care, pe cât e de modest, pe atât e de talentat. Ne spune ca unor buni prieteni că e pasionat de călătorii şi pescuit. Peste tot unde merge pictează. Îi spunem cam ce tip de tablou am dori şi ne scoate două picturi cu două peisaje care ne captivează peste măsură. Două peisaje din atelierul cu capodopere. Ne uităm la amândouă minute în şir, puşi în faţa unei dileme grele. Pe care să-l alegem?... Parcă le-am cumpăra pe amândouă. Dragostea maestrului Mosoia pentru natură <<respiră>> prin fiecare centimetru pătrat al celor două picturi în ulei. Două tablouri care te umplu instantaneu de bucurie vizuală şi sufletească. Nu ne mai săturăm de admirat cele două peisaje şi parcă ne vine să strigăm în gura mare că viaţa e şi mai frumoasă atunci când te uiţi la picturile lui Constantin Mosoia. Un artist ale cărui tablouri se găsesc în colecţii particulare şi de stat din România, Polonia, Olanda, Franţa, Italia, S.U.A., Canada, Serbia, Israel, Grecia şi Africa de Sud. Şi asta spune multe. Am rămas aproape o oră în atelierul său, vrăjiţi de acest mic regat al picturii alese."
Simeze edificatoare
Într-un "motivant" Curriculum Vitae întocmit pentru acordarea, în anul 2011, a onorantei distincţii de "Fiu al Argeşului", Constantin Mosoia menţiona locul naşterii sale: Văleni-Podgoria; data naşterii: 26 aprilie 1943; studiile efectuate: absolvent al Institutului de cultură fizică din Bucureşti, promoţia 1965; calitatea de membru titular al Filialei U.A.P. Piteşti, precizând că absenţa unor studii de specialitate impuse de statutul U.A.P. a fost complinită prin efectuarea unor "studii libere de pictură" - precizare interpretată cu o doză evidentă de ironie la adresa unor colegi ai săi din Uniunea piteşteană: "nu a mai fost nevoie să fac studii superioare de arte plastice la F.F." Inserând, în ordine cronologică, expoziţiile personale organizate, Constantin Mosoia îşi începea drumul spre simeze la Casa de Cultură a Sindicatelor din Piteşti [1977], pentru ca să continue la: Câmpulung-Muscel [1985], Muzeul Judeţean Argeş [1993, 1994, 1995, 2000], iar în anul 2005 să-şi itinereze opera plastică la Galeriile de artă: "Artex”" din Râmnicu Vâlcea, "Metopa" din Piteşti şi "Lefakis" din Atena-Grecia. Galeria "Metopa" va fi gazda "personalelor" sale vernisate anual din 1990 până în 2010, pentru ca, în 2009, pictorul să fie prezent la Galeria "Artex" Râmnicu Vâlcea şi la Centrul Cultural al Administraţiei şi Internelor din Bucureşti. Expoziţia cu vânzare de la Vâlcea prilejuia unui important critic de artă local constatarea favorabilă expozantului piteştean: "Constantin Mosoia, un impresionist contemporan din Piteşti, este un pictor care vinde (se spune că e cel mai bun la acest capitol). Paleta sa luminoasă, plăcută, adaptată în secret la gusturile <<omului recent>>, garantează o anume formulă de succes."
Prezenţa la expoziţiile naţionale şi internaţionale devine o constantă a artistului plastic: Galeria de artă "Metopa" [1980-1981], Galeria "Metopa" şi Galeria "Căminul artei" Bucureşti [1982], Galeria "Metopa" [1983]; Galeria de artă Constanţa [1985]; "Salonul de Sud" Râmnicu Vâlcea [1997]; "Salonul de Sud", "Salonul de Toamnă" Piteşti şi Galeria de artă Reşiţa [1998]; Muzeul de Artă Piteşti [2004-2005]; Galeria "Artis", "13 din Piteşti" şi Teatrul Naţional Bucureşti [2006], Casa Cărţii Piteşti şi Muzeul de Artă Curtea de Argeş [2007]; Galeria de artă Câmpulung-Muscel [2009]; Galeria de artă "Metopa" Piteşti [2002-2011]. Constantin Mosoia este o prezenţă agreabilă, alături de artişti plastici remarcabili din ţară, în taberele de creaţie organizate de U.A.P. în zone de larg interes turistic: Delta Dunării - Murighiol [1979], Domneşti-Argeş [1982], Avrig-Sibiu [1990], Rucăr [1991], Nucşoara [1992], Capra [1997] şi Voina [2007-2010] din judeţul Argeş. El va efectua, sub auspiciile Uniunii, excursii de documentare în: Bulgaria, Grecia, Polonia şi Serbia, activitatea pe tărâm artistic fiindu-i încununată cu Premiul I al Inspectoratului pentru Cultură Argeş oferit în 1990.
- Va urma -
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
