Constantin Mosoia (1943-2013) - un artist jovial (II)
Opera sa a fost inclusă în patrimoniul artistic al unor instituţii de stat sau al unor particulari din: Canada, Franţa, Grecia, Israel, Italia, Olanda, Polonia, Republica Sud-africană, Serbia, S.U.A. şi România (Muzeul Judeţean Argeş şi Muzeul din Avrig), Constantin Mosoia intrând implicit în circuitul de valori internaţionale realizate de artişti ai genului. S-a stins subit în cea de treia zi a Învierii Domnului, din 7 mai 2013, în mijlocul celor dragi, în cuibul său existenţial dintr-un bloc comun aflat în vecinătatea Pieţei Ceair, răpus de o tot mai stânjenitoare insuficienţă respiratorie, deşi nimeni nu credea că-şi părăsise pentru totdeauna atelierul de pictură din Târgu din Vale, unde, atunci când pleca spre casă, revenea deseori de la poartă pentru a mai aşterne o pensulă de culoare pe un tablou în lucru...
Într-un emoţionant "comentariu" postat pe Google, colegul său de atelier, Dan Pavel, se destăinuia la 25 mai 2013: "Astăzi am avut şansa să intru în atelierul pe care acum câteva săptămâni l-a părăsit pentru totdeauna. Pe şevaletul lui Constantin Mosoia odihnea ultima pânză neterminată şi paleta de culori întărită de trecerea acestor zile. Pensulele erau îngheţate în pahar, iar prezenţa sa plutea în aer. Pe 14 iunie, toţi cei care vor să vadă ultima expoziţie neterminată sunt aşteptaţi la Galeria Metopa pentru a vedea ceva extraordinar!... Toţi cei care i-am fost aproape am expus alături de el şi, într-un fel sau altul, am împărţit câteva decenii alături de maestrul Mosoia, avem grijă să oferim publicului ceea ce artistul şi-ar fi dorit. Pe 14 iunie, Mosoia îşi trimite lucrările din altă lume pentru că, din păcate, nu mai poate ajunge...".
Constantin Mosoia a fost - în opinia inspiratei poete Denisa Popescu - "un contemplativ de spiţă nobilă, aplecat asupra cursului naturii din instinct. Expansiv, generos, se lăsa pradă plăcerii de a fi în acord cu formele Creaţiei, pe care lumina le slujeşte cu devoţiune, fie că sunt plante, animale de apă sau de casă, peisaje adunate pe un câmp răscolit de arşiţă, terase la mare.". Relevând imaginea de armonie desăvârşită pe care o sugerează cu obstinaţie tablourile expuse pe simezele artistului piteştean, un apreciat critic de artă observa "armoniile cromatice ale unei naturi pline de înţelesuri, de tăceri şi de frumuseţi. Dintotdeauna racordat la exigenţele artei, cu predilecţie interesat de studiul naturii, maestrul abordează cu succes aproape toate temele, de la natură statică la portret." Fascinaţia pentru splendorile naturii este evidentă, constituind una dintre temele preferenţiale ale artistului piteştean. Natura este prezentă în ampla sa desfăşurare cromatică, întrucât Constantin Mosoia nu pare subiectiv ataşat spiritualiceşte unui anume anotimp, tablourile inspirate din natură constituind realmente "un spectacol vizual încărcat de candoare şi ingenuitate". Predomină imaginile dominate de copaci înalţi sugerând aspiraţia pictorului spre propria sa înălţare spirituală, sub cupola superbă a unui cer cristalin, o natură evocatoare de o linişte celestă, arta sa nefiind viciată de tendinţele unei picturi moderniste prin excelenţă în care copacii sunt scheletizaţi, ori redaţi în culori inimaginabile, pentru ca peisagistul să se remarce printr-o falsă originalitate artistică. Nu întâmplător, aşadar, imaginea dominantă percepută de admiratorii creaţiei sale plastice, descoperind, în peisaje, cum "el face natura să semene din nou cu aceea făcută la Geneză de Domnul", conduce spre ideea conclusivă a criticului: "Cu această carte de vizită, maestrul Constantin Mosoia, în mâna căruia arta vibrează precum sunetul în arcuşul unui violonist de marcă, a cucerit întreaga lume." Sedus de arta plastică, pe care a slujit-o cu devoţiune, Constantin Mosoia considera că "pentru un artist, pictura trebuie să fie ca o joacă de copil..." Dar, pentru ca această "joacă de copil" să poată căpăta atributele eternităţii artei, Constantin Mosoia era conştient că "artistul trebuie să fie nemulţumit de arta sa, să ceară mereu mai mult de la el. Acesta este secretul sucesului. Fiecare pictor îmbrăţişează un anumit gen de pictură, nu este unul mai bun decât altul.". Elaborarea unei opere plastice viabile implică, după opinia sa, "determinări" cronologice, dar nu exclude şi o muncă perseverentă de mare perspectivă temporală...
Pictorul perceput de admiratorii operei sale
O prezenţă extrem de agreabilă pe scena mondenă a municipiului Piteşti, poeta Denisa Popescu-Martin îşi etalează în conturarea cât mai expresivă a unor personalităţi locale subtilităţi lirice de o plasticitate remarcabilă. Devenită critic de artă, Denisa îl percepe pe Constantin Mosoia ca fiind un tip "jovial, aplecat de spate ca pentru rugăciune, în realitate, împovărat de-o sciatică obosită şi cronicizată, mai tot timpul cu batista apăsată peste obrazul transpirat", expoziţiile sale drept o modalitate de "a produce bucurie" amatorilor de artă, întrucât, "pe pânze, e un spirit împăcat, dacă nu fericit, care nu dezamăgeşte niciodată", iar tablourile sale, în special, "peisajele - că-s româneşti, greceşti sau de oriunde - intră în rezonanţă cu fibra profundă a celui care priveşte, se conectează la sursa lui intimă de receptare şi de prelucrare a frumosului". Poeta este pe deplin convinsă că "realitatea lui picturală este mereu o lume mai bună, detaliile sânt declaraţii de dragoste, pe care le înţelegi chiar şi cu urechea numai pe jumătate atentă." Impresionată de introducerea peisajului marin în repertoriul pictural al artistului, Denisa Popescu-Martin observa metaforic că "pictorul Constantin Mosoia revine, cu toate pânzele sus, pe simezele Galeriei Metopa: bărci şi vapoare somnolente sau trezite deja şi încordate într-un efort cu ancora invizibilă; animale marine, cu cleştii moi - moliciunea ţine de carnalitatea, de senzualitatea materiei, la care Mosoia nu vrea şi nici nu cred că poate renunţa; plaja şi întinderea de ape, dar mai ales acest gri de esenţă rară sunt cuiele de pe crucea expoziţiei." Într-o privire retrospectivă asupra operei artistului, Denisa Popescu-Martin decela unele particularităţi ale creaţiei acestuia: "Constantin Mosoia se dovedeşte acelaşi contemplativ de spiţă nobilă, aplecat asupra cursului naturii din instinct. Expansiv, generos, se lasă pradă plăcerii de a fi în acord cu formele Creaţiei, lumina le slujeşte cu devoţiune, fie că sunt plante, animale de apă sau de casă, peisaje adunate pe-un câmp răscolit de arşiţă, terase la mare."
Maestrul era perceput în aceeaşi manieră şi de critica de artă piteşteană: "Plin de har, limpezit, liniştit şi jovial, dar mai ales bucuros de a trăi printre oameni..." Maria Diana Popescu îl evocă cu sinceritate şi extremă simpatie într-un elaborat articol "Constantin Mosoia, sublimul peisagist", apărut în revista "Agero" din Stuttgart: "Continuu fascinat de natură, o natură ce-i aparţine cu fiecare copac sau casă, cu fiecare lan, cu fiecare petic de cer sau adiere de vânt, presimte adierea unui anotimp pictural şi oferă un spectacol vizual încărcat de candoare şi ingenuitate, o expoziţie a inspiraţiei de nuanţe (culorile calde şi cele reci se completează armonios). Maestrul Mosoia revine cu consecvenţă la anotimpul verii, uneori ca studiu cromatic, dar, cel mai adesea, ca moment surprins aparent involuntar. L-am găsit limpezit, liniştit, într-un val de simpatie aproape organică, dialogând cu ceasurile acestea însemnate pentru opera sa, admirând precum admiră gospodarul brazda înflorită, întrebând parcă fiecare nuanţă de-i e bine în lumină. Aducând vremii armonie şi un colţ de natură în plus, maestrul fără ani redă verii trupul de verde şi galben, sfărâmat de modernul din viaţă, surprinde cu nespusă iubire natura în exigenţe de stil.".
Expunând pe simezele Galeriei de artă "Artex" din Râmnicu Vâlcea, în 25 iunie 2009, Constantin Mosoia se "expunea" el însuşi unor percepţii critice extrem de favorabile, formulate de L.M., care aruncă săgeţi vitriolate spre artiştii fără talent, dar cu studii superioare, ce îi consideră pe pictorii fără un CV universitar, doar amatori, nu profesionişti atestaţi, prin diplome, ca ei: "Impresionismul se vinde la o cotă ameţitoare în lume. Recent, un tablou de Monet a depăşit suma de 6 milioane de lire sterline. În România, cei care au bani investesc şi în artă. Constantin Mosoia, un impresionist contemporan, din Piteşti, este un pictor care vinde (se spune că e cel mai bun la acest capitol)...".
Sfârşit tragic
S-a stins subit, în a treia zi a Paştilor anului 2013, răpus de o insuficienţă respiratorie acută, înainte de împlinirea vârstei de 70 de ani, după ce, de sărbătoarea creştină a Învierii lui Hristos, îşi adunase în jurul său întreaga familie, chiar şi pe fiica stabilită în Grecia, ca pentru un ultim neaşteptat "rămas bun"... Sfârşitul tragic al artistului plastic, "unul dintre cei mai mari pictori peisagişti din ţară, cu peste 1.000 de tablouri realizate de-a lungul vieţii", a impresionat profund comunitatea intelectuală din Piteşti. Pe ultimul său drum, la 9 mai, spre Cimitirul "Sf. Gheorghe" al oraşului, fost însoţit de cei care i-au admirat opera, care l-au preţuit ca pe un sentimental dedicat artei, ca prieten şi îndrumător în tainele unei meserii căreia i-a închinat aproape întreaga sa existenţă. Prin tablourile degajând o sublimă iubire pentru scenele de viaţă reproduse, prin frumuseţea neasemuită a naturii eternizate în peisaje, Constantin Mosoia continuă să existe în sufletele iubitorilor de artă care îi tezaurizează pânzele sale în colecţii proprii, ori îi admiră, pe simezele expoziţiilor de pictură, prodigioasa operă artistică. Constantin Mosoia va rămâne pentru eternitate un nume de rezonanţă din lumea pictorilor argeşeni care au îmbogăţit, prin operele lor, patrimoniul de valori artistice perene al neamului românesc.
Bibliografie selectivă: Denisa Popescu-Martin - "Constantin Mosoia şi pacea anotimpurilor", în "Curierul zilei", 12 iunie 2010; Denisa Popescu-Martin - "The Painters", în "Cafeneaua literară", februarie 2010; Maria Diana Popescu - "Constantin Mosoia, sublimul peisagist", în "Agero", Stuttgart; Maria Diana Popescu - "Cartea de vizită a maestrului Constantin Mosoia", în revista "Art-emis Academy", 31 octombrie 2010; M.L. - "Expoziţie la Artex`", în "Curierul de Râmnic2, 25 iunie 2009; *** "Am mai pierdut o valoare artistică! Marele pictor Constantin Mosoia s-a stins din viaţă la 70 de ani", în „Obiectiv argeşean”, 8 mai 2013; I. Şutan - "Cultura argeşeană a pierdut un mare artist. A murit pictorul Constantin Mosoia", în "Curierul zilei", 9 mai 2013.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
