Un triunghi bolnav… (IV)
Să revenim la triunghiul în discuţie... S-a spus, de la Francis Bacon citire, că „cunoaşterea însemnă putere”. Cunoaşterea, adică ştiinţa, aşa cum o fac intelectualii şi aşa cum o duce spre practică tehnologia. Mai apoi, s-a extins la sloganul „informaţia înseamnă putere”, cu toate conotaţiile termenului „informaţie” - şi cu menţiunea că a intrat în uz şi sintagma „tehnologia informaţiei”. Nu ar trebui să ne mire, pentru că alăturarea este contemporană cu extinderea cuvântului „inginerie”, de la maşinării de tot felul la finanţe şi ştiinţe sociale, numai că procesul este simultan cu intrarea în uz şi a altor termeni, precum „societate informaţională”. Un joc de cuvinte mai expresiv în engleză îi prilejuieşte lui Johan Galtung, un politolog-mundolog care chiar ştie tot despre lumea de azi, observaţia că „nicăieri nu am văzut mai multă dezinformare (disinformation) ca în societatea informaţională” (information society). „Senzaţia este că ne deplasăm acum spre o societate bazată pe comunicare şi transport, cu dizolvarea graniţelor tradiţionale.” (Johan fără ţară. Străbătând lumea pe drumul păcii, Editura Tiparg, Piteşti, 2015)
S-a impus, aşadar, constatarea actualizată, „comunicarea înseamnă putere”, cu urmarea evidentă: „manipularea aduce putere”.
De fapt, nimic nou, teoria manipulării mulţimilor este veche. Amintesc doar cartea sociologului francez Gustave Le Bon (1841-1931) Psihologia mulţimilor, publicată în 1895. Numai că nivelul la care s-a ajuns frizează absurdul şi ar trebui să creeze panică: nu numai că suntem influenţaţi, eventual subliminal, clasificaţi-categorisiţi, pe baza informaţiei pe care singuri o punem la vedere pe „reţelele de socializare”, prin sondaje şi publicitate, prin mass-media şi prin internet, dar există şi firme specializate în „crowd on request”, în organizarea la cerere, contra-cost, desigur, a unor mişcări de masă, pro sau contra unor idei, a unor persoane publice, a unor organizaţii, eventual mişcări de stradă - există „oferte” pe internet. Profesionişti la nivelul mijloacelor, de la know-how la dotare tehnică (este adesea necesară), meseriaşi total neutri din punctul de vedere al moralei, orientării politice - la fel ca un furnizor de biscuiţi. Doar că furnizează, la cerere, mulţimi... Bine agrementate cu pasiuni colective, vorba Simonei Weil...
Spune Gustave Le Bon: „Cunoaşterea artei de a impresiona imaginaţia mulţimilor reprezintă cunoaşterea artei de a guverna.” Iar asta, pentru că „Mulţimile, contrar indivizilor care le compun, nu au capacitatea unei judecăţi critice. Individul din cadrul unei mulţimi nu mai este el însuşi, ci un automat pe care propria sa voinţă nu-l mai poate dirija. În momentul în care face parte dintr-o mulţime, un individ, chiar dacă este o persoană foarte cultivată, îşi pierde capacitatea de a judeca critic şi se comportă în mod afectiv, având chiar manifestări primitive şi barbare. În consecinţă, judecăţile morale ale unei mase sunt independente de originea sau intelectul indivizilor care le compun. Mulţimile nu sunt capabile să resimtă decât sentimente simple şi extreme. Opiniile, ideile şi credinţele care le sunt sugerate sunt acceptate sau respinse în bloc şi considerate ca adevăruri sau erori absolute.”
Şi aşa mai departe, pesimist cât se poate, chiar dacă Le Bon ne previne că viitorul aparţine maselor. Uşor contradictoriu în aparenţă, pentru că tot el spune că „civilizaţiile au fost create şi îndrumate de către o mică aristocraţie intelectuală, niciodată de către mase. Acestea din urmă nu au forţă decât pentru a distruge, iar dominaţia lor reprezintă întotdeauna dezordine.”
- Va urma -
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
