Maeştrii comediei româneşti - In memoriam Grigore Vasiliu Birlic (115 ani de la naştere)
Grigore Vasiliu Birlic (n. 24 ianuarie 1905, Fălticeni - d. 14 februarie 1970, Bucureşti) a fost unul dintre cei mai mari actori români de comedie. A jucat în multe piese de teatru, precum şi în filme. S-a născut în familia unui mic negustor de pe strada Pârâul Târgului din Fălticeni. În copilărie a vrut să se facă clovn la circ, dar a fost tempestiv potolit de către tatăl său. A absolvit în anul 1924 cursurile Liceului "Nicu Gane" din Fălticeni, făcând parte din prima promoţie a liceului.
Scriitorul Eugen Dimitriu, fondatorul Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni, povesteşte în cartea "Oraşul Muzelor" că "despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viaţă: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia... Observaţiile pe care le primea erau făcute cu înţelegere. Profesorii aveau intuiţie, îl şi vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea <<săcătură>>. Voia să-i dea câteva vergi, dar făptaşul se băga sub masă".
La dorinţa familiei sale care considera actoria ca fiind o meserie neserioasă, Grigore Vasiliu se înscrie la Facultatea de Drept din Cernăuţi. În paralel, până a-şi lua licenţa în drept, a făcut figuraţie la Teatrul Naţional din Cernăuţi pentru a-şi câştiga traiul. Remarcat de directorul Dragoş Protopopescu, este distribuit pentru prima dată de către regizorul Aurel Maican în rolul unui tâmpit din comedia "Musca spaniolă", scrisă de vienezii Arnold şi Bach, şi adaptată de dramaturgul Tudor Muşatescu şi de regizorul Sică Alexandrescu. Fiind peltic, a fost "mai gâgă decât ar fi cerut textul" şi astfel a repurtat încă de la început un succes răsunător.
În urma succesului obţinut la public, este angajat ca actor la Teatrul Naţional din Cernăuţi. Acolo, Grigore Vasiliu cucereşte simpatia publicului, fiind remarcat mai ales datorită rolului "Dandanache" din piesa "O scrisoare pierdută" a lui Ion Luca Caragiale. Dramaturgul şi omul de teatru Victor Ion Popa îl distribuie în piesa "Amanetul" de Holberg.
Pentru admiterea la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi a trecut prin nu mai puţin de şapte tentative nereuşite. Motivul pentru care a fost admis cu greu la Conservator era un defect de vorbire, explicat de Birlic mai târziu: "Eram peltic şi scuipam când vorbeam". Defectul s-a transformat însă într-unul dintre atuurile actorului. La Conservator s-a numărat printre elevii lui Petre Sturdza şi mai târziu a avut-o ca profesoară pe Gina Sandri. A legat o strânsă prietenie şi cu Jules Cazaban, coleg de Conservator. Mai târziu s-a mutat la Conservatorul din Bucureşti. A avut un frate mai mare, Vasile Vasiliu (1902-1988), sculptor, cu care semăna fizionomic aşa de mult încşt mulţi credeau că sunt fraţi gemeni. Era poreclit "Falti", de la oraşul de baştină, Fălticeni.
"Birlic"
În anul 1933, Grigore Vasiliu, student pe atunci la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi, a fost adus la Bucureşti de către regizorul Aurel Maican. Timp de un deceniu a jucat pe scenele diverselor companii particulare în piesele regizate de către Sică Alexandrescu şi Ion Iancovescu, fiind vedetă în special la Teatrul Vesel. Acest teatru îşi ţinea spectacolele într-o sală mică dintr-un pasaj al Bulevardului Elisabeta din Bucureşti. Teatrul fusese înfiinţat de regizorul Sică Alexandrescu împreună cu dramaturgul Tudor Muşatescu şi avea să-şi continue activitatea până în anul 1940. Printre piesele cele mai importante în care a jucat se numără: "Vârcolacul", "Micul Weber" de Arnold si Bach, "Otto Elefantul" de Arnold şi Bach, "Arde nevastă-mea" de A. Vercourt şi Jean Bever, "Prostul din baie" de Ernest Fiese şi Karl Fellman, "Corabia lui Noe", "Aşternutul de mătase" de A. Birabeau şi G. Dolley, "Părintele căţeilor" de Glinger şi Taussig, "Împăratul" de Luigi Bonelli etc.
Din această perioadă îşi trage şi porecla, transformată mai târziu în supranume, "Birlic", care era titlul unei piese scrise de vienezii Arnold şi Bach, adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Muşatescu şi de regizorul Sică Alexandrescu. Acţiunea din piesă era localizată în nordul Moldovei, erou principal (un funcţionar) purtând numele de Costache Perjoiu, zis "Birlic", din Fălticeni. Cu rolul titular din farsa "Birlic", tânărul Grigore Vasiliu a cunoscut un succes uriaş, astfel încât a ajuns să se identifice cu personajul şi să-i adopte numele. Mai întâi o poreclă ce stârnea râsul, Birlic (cuvânt de origine turcă însemnând asul de la cărţile de joc) a devenit o marcă pe care actorul a adăugat-o numelui său, transformând-o în renume.
Sică Alexandrescu şi Tudor Muşatescu au creat pentru Birlic aproape exclusiv spectacole comice, cel mai adesea cu piese uşoare, din repertoriul bulevardier. Sică Alexandrescu montează piesă după piesă cu Birlic în rolul principal, toate având un mare succes la public. Birlic a impresionat publicul şi criticii teatrali prin creaţiile sale actoriceşti complexe, având capacitatea de a trece foarte uşor de la un rol din registrul tragic la un rol din registrul comic şi invers. În anul 1934 a debutat în cinematografie alături de Stroe şi Vasilache în filmul "Bing-Bang" (care s-a păstrat şi azi), apoi în "Doamna de la etajul II" (1937) (în regia lui Dezideriu Major), alături de Maud Mary, Mihai Popescu şi Mişu Fotino (film pierdut, dar există câteva fotografii care ni-l prezintă). Dramaturgul George Ciprian îi oferă rolul lui Chirică din piesa sa, "Omul cu mârţoaga". A fost căsătorit de două ori, mai întâi cu Angela Mateescu, apoi cu Valeria Nanci, dar nu a avut copii.
Geniu al comediei româneşti
Datorită talentului artistic, Grigore Vasiliu Birlic a fost impus ca director şi patron al mai multor companii teatrale (printre care şi trupa "Colorado"). Însă legea comunistă a teatrelor din anul 1947 a făcut ca Birlic să reziste în această postură doar un an, fiind până la urmă înlocuit din funcţie. Instalarea la putere în România a regimului comunist l-a prins în plină glorie. Se întoarce ca actor la Teatrul Naţional din Bucureşti, după naţionalizarea teatrelor particulare. Sică Alexandrescu montează în anul 1953 piesa "O scrisoare pierdută", Birlic interpretându-l iniţial pe Dandanache, apoi pe Brânzovenescu.
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Romîne, actorului Grigore Vasiliu Birlic i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne "pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru activitate merituoasă". Ulterior (anterior anului 1960) a primit şi titlul de Artist al Poporului. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) "pentru activitate îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul artei dramatice". Radu Beligan îl considera un "geniu al comediei, al umorului românesc", aşezându-l alături de Constantin Tănase. Criticii au spus că umorul şi fizionomia sa l-ar fi putut propulsa într-o carieră internaţională de excepţie dacă nu ar fi fost prizonierul unei cinematografii marginale.
În cadrul Festivalului Goldoni din anul 1956, Sică Alexandrescu pleacă la Veneţia cu Birlic, Alexandru Giugaru şi George Calboreanu pentru a prezenta piesa "Bădăranii", în traducerea lui Iancovescu. Apariţia lui Birlic în Italia, în piesa "Bădăranii", a oprit din fugă spectatorii care doreau să se adăpostească de ploaia torenţială care izbucnise în actul III al piesei care se juca în aer liber, în grădina de la Palazzo Grassi. Publicul a rămas pe loc, ţintuit sub ploaie, hohotind şi aplaudând în delir fiecare replică a lui jupân Conciano - Birlic, deşi nu cunoştea limba în care se juca piesa.
Roluri care l-au făcut celebru
A fost strălucit în piesele de teatru "D-ale carnavalului", "Conu Leonida faţă cu reacţiunea" şi "O scrisoare pierdută" de Caragiale, "Avarul" şi "Burghezul gentilom" de Molière, "Bădăranii" de Carlo Goldoni, "Egor Bulicov" de Maxim Gorki, "Revizorul" de Nikolai Gogol, "Oameni care tac" de Alexandru Voitin, "Nunta lui Krecinski" de Suhovo-Kobalin, "Mielul turbat" de Aurel Baranga. Jocul său era caracterizat de un puternic timbru personal şi de o intonaţie inimitabilă. A jucat în peste 25 de filme, într-o perioadă în care numărul realizărilor cinematografice era redus. Printre rolurile care l-au făcut celebru se numără: Crăcănel în "D-ale carnavalului" de I.L. Caragiale; Lefter Popescu în "Două loturi" de I.L. Caragiale; Costăchel Gudurău în "Telegrame" de I.L. Caragiale; Spirache Necşulescu în "Titanic vals" de Tudor Muşatescu; Jupânul Conciano în "Bădăranii" de Carlo Goldoni. A interpretat un număr de 13 personaje din opera marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Amintim rolurile: Crăcănel şi Catindatul în "D-ale carnavalului", Spiridon şi Rică Venturiano în "O noapte furtunoasă", Brânzovenescu şi Dandanache în "O scrisoare pierdută", Coana Efimiţa în "Conu Leonida faţă cu reacţiunea", Lefter Popescu în "Două loturi", Costăchel Gudurău în "Telegrame". 
Despre Caragiale, Birlic avea să spună: "Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje - 13 - din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoştinţă şi pentru succesele actoriceşti pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata şcoală a măiestriei actoriceşti, personaje ale maeştrilor dramaturgiei noastre. Şapte roluri în cele patru comedii". Birlic era conştient de faptul că arta căreia i se închină este perisabilă: "Spre deosebire de arta scriitorului, a pictorului şi a muzicantului, arta actorului este, din păcate, perisabilă! Din creaţia lui nu rămâne nimic. Cinematograful biruie astfel o fatalitate dând actorului un pic de acces la nemurire. (...) Eu, Birlic cel din sală, îl urmăresc pe Birlic de pe ecran, dându-mi seama că el va supravieţui, că această imagine a artei mele va continua să trăiască în ochii unui spectator care nu s-a născut încă".
Simţind că se apropie momentul plecării sale de pe scena vieţii, Birlic a cerut impresarului Gaby Michăilescu să reia pentru public piesa de succes care l-a consacrat, "Birlic", la care a fost şi regizor. Alături de el au jucat actori de mare renume cum ar fi: Silvia Dumitrescu-Timică, Alexandru Giugaru, Petre Ştefănescu-Goangă, N. Gărdescu, Vasilica Tastaman, Antonescu-Cărăbuş. A fost ultimul mare triumf al lui Birlic! Artist al poporului, Grigore Vasiliu Birlic s-a stins din viaţă la data de 14 februarie 1970, la Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu. În anul 2005 a fost emisă o monedă cu chipul actorului.
Aprecieri critice
"Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era însăşi esenţa artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între tragic şi comic. (...) Lawrence Olivier spunea că actorul sculptează în zăpadă... Aşa s-a întâmplat şi cu Birlic: şi-a sculptat în zăpadă marile roluri. El a fost în primul rând actor de teatru". (Radu Beligan)
"Un geniu al comediei. Foarte ciudat, el trăia comedia ca pe-o dramă, situaţia era comică, nu se strâmba să fie comic... Comicul parcă ieşea din ochii lui trişti". (Victor Rebengiuc)
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
