Tabiet cultural - 9 FEBRUARIE 2021
De unde vine expresia "l-a prins cu ocaua mică"?
Arhitectul reformei rurale naţionale şi al emancipării ţărăneşti, Alexandru Ioan Cuza, a fost primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România. Pe 5 ianuarie 1859, a fost ales Domn al Moldovei, iar apoi, pe 24 ianuarie şi al ţării Româneşti reuşind astfel Unirea celor două principate. El a încercat să conducă în maniera plebiscitară a împăratului francez Napoleon al III-lea şi a considerat ţărănimea ca fiind "forţa activă a statului". În anul 1863 a expropriat vastele terenuri deţinute de mănăstirile Moldovei şi ţării Româneşti, iar în anul următor a introdus un program de redistribuire a terenurilor (august 1864), pe care le-a oferit ţăranilor ca fiind propriile lor proprietăţi. Aceştia munceau terenul, creşteau animale şi dădeau anual către stat a zecea parte din produsele obţinute. Mai mult decât atât, intenţionând să ofere servicii educaţionale universale gratuite şi obligatorii, Alexandru Ioan Cuza a construit mai multe şcoli la toate nivelurile şi a introdus un program pentru acordarea de burse studenţilor săraci. El a introdus, de asemenea, reforma în legile electorale, precum şi în sistemul judiciar şi a revizuit structura statului printr-o nouă constituţie, pentru a-şi consolida propria autoritate. Cu toate acestea, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, aceştia formaseră o alianţă între conservatori şi liberalii radicali şi l-au forţat pe Cuza să abdice şi să plece în exil în anul 1866. El şi-a petrecut restul vieţii locuind la Paris, Viena şi Wiesbaden. A încercat să revină în ţară şi Carol I a transmis cererile sale Consiliului de Miniştri, însă nu a primit permisiunea de a intra în România. În urma unei răceli puternice, dar şi a unor afecţiuni vechi, cum ar fi astmul, tulburări ale ficatului şi ale inimii, Alexandru Ioan Cuza a murit la doar 53 ani, în mai 1873.
Domnitorul a rămas în memoria românilor ca fiind un conducător extrem de cinstit şi de bun. Cea mai populară legendă în care este amintit numele lui Cuza cea despre ocaua mică, aceasta dând naştere şi expresiei "l-a prins cu ocaua mică". Românii folosesc această sintagmă atunci când se referă la "a umbla cu înşelăciuni", "a înşela". În urma unei vizite neanunţate pe care Alexandru Ioan Cuza a făcut-o într-o piaţă din Galaţi, a fost descoperit un negustor care păcălea cumpărătorii. Domnitorul s-a îmbrăcat ca un om de rând, purtând căciulă şi suman ţărănesc, a luat două putini cu lapte acru şi s-a dus în târg. El deja aflase că unii negustori nu foloseau ocaua mare, aşa cum se hotărăse printr-o lege a vremii. Poporul cunoştea legea ca fiind "ocaua lui Cuza". Domnitorul l-a prins cu "ocaua mică" pe un negustor hoţoman care păcălea cumpărătorii cu două tipuri de măsură în a stabili cantitatea de lapte, de smântână etc. După ce i-a confiscat chiar Vodă cele două ocale negustorului hoţ, Cuza a mers prin piaţă arătând târgoveţilor minciuna vânzătorului necinstit. Potrivit lucrării "Cuza Vodă în tradiţia populară", domnitorul a poruncit să-i lege de gât cele două ocale şi să-l poarte pe uliţele din Galaţi ca să afle lumea că a căutat să înşele cumpărătorii. Pedeapsa n-a fost, însă, una care să înspăimânte: "Străjuit de slujitori domneşti, neguţătorul mergea pe uliţi, ridica ocaua mică şi striga cât îi ţinea gura: <<- Cu asta, nu!>> Apoi, ridica ocaua mare şi striga şi mai tare: <<- Cu asta, da!>> Şi aşa l-au plimbat slujitorii domneşti prin tot târgul: «Cu asta, nu!»… «Cu asta, da!»… Şi i-a fost de ajuns această plimbare ca să se facă om cinstit."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
