Tabiet cultural - 10 FEBRUARIE 2021
"Şi tu, Brutus?"
Unul dintre cele mai faimoase citate din literatura engleză ar fi cel din piesa "Iulius Cezar" a lui Shakespeare - "Et tu Brute". Expresia vine din latină şi înseamnă "Şi tu, Brutus?". Aceste cuvinte au fost rostite de Iulius Cezar într-una dintre cele mai dramatice, violente şi sângeroase scene. Complotul pus la cale de senatori, la care a luat parte inclusiv Brutus, a dus la asasinarea sa înainte să pună capăt republicii şi să se auto-proclame împărat, aşa cum plănuia. "Şi tu, Brutus?" ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Cezar. În piesă, un grup de senatori, printre ei şi Brutus, cel mai bun prieten al lui Cezar, a decis că ambiţiile lui de a se declara împărat al Romei erau prea măreţe, ori Roma a avut întotdeauna o tradiţie republicană cu care se mândrea. Grupul, condus de Cassius şi Brutus, a decis că singura soluţie era asasinarea lui. Aceştia l-au ademenit în capitală, unde Cezar s-a opus judecăţii sale. Conspiratorii au folosit linguşirea şi au apelat la ego-ul lui Iulius Cezar pentru a-l atrage în interiorul unei clădiri, acolo unde l-au înconjurat şi l-au înjunghiat. Deşi Brutus era unul dintre apropiaţii lui Cezar (împăratul avusese o relaţie cu mama lui Brutus), el a recunoscut pericolele din ambiţia lui Cezar şi s-a alăturat conspiraţiei într-un rol principal. A asistat la întreaga scenă şi, pe când Iulius Cezar se clătina spre prietenul său, Brutus l-a înjunghiat. În momentul acela, Cezar a spus: "Et tu Brute?", apoi a căzut. Când Shakespeare a scris despre personaje reale, el şi-a luat informaţiile din scrierile istoricilor. Pentru piesele romane de teatru, el a folosit traducerea North a scrierilor biografice ale istoricului roman Plutarh, dar s-a inspirat şi de la un alt istoric, Suetonius, ambii scriind despre asasinarea lui Iulius Cezar.
Plutarh a scris că Cezar şi-a tras toga peste cap şi a murit în tăcere. Shakespeare preferă relatarea mai dramatică. Suetonius a consemnat că Cezar ar fi zis "Kai su teknon?" ("Şi tu, fiul meu?") în limba greacă. Aceasta era vorbită mai mult de romanii de rang înalt. Scriitorul englez a folosit aceste trei cuvinte pentru un efect teatral maxim şi le-a pus în text în limba latină. Se ştie că Shakespeare era priceput în a strecura cantităţi uriaşe de semnificaţie în câteva cuvinte. Şi, pentru că este o expresie atât de spectaculoasă, a ajuns să însemne mult mai mult dincolo de limitele textului. Ea arată trădarea incredibilă a încrederii de către ultima persoană de pe pământ de la care cineva s-ar aştepta la un asemenea gest. Acesta este, poate, cel mai dureros lucru prin care ar putea să treacă cineva. Orice persoană ar fi întrebată "Şi tu, Brutus?" va şti cât de grav a rănit pe cineva care a avut încredere deplină în ea.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
