Tabiet cultural - 31 MARTIE 2021
De unde vine numele de metrou?
Metroul reprezintă un mijloc de transport în comun, care merge în subteran. Sistemul foloseşte trenuri electrice, care rulează prin tuneluri adânci de până la 60 m. Istoria acestui mod de transport în comun a început la Londra (1860-1863). În timpul Primului Război Mondial, căile ferate electrice subterane erau deja utilizate în Atena, Berlin, Boston, Buenos Aires, Budapesta, Glasgow, Hamburg, Liverpool, New York, Paris şi Philadelphia. Pentru ca un tren să fie definit metrou trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: sistemul de transport să fie urban şi să folosească trenuri electrice; sistemul este total independent de alt trafic; sistemul are o frecvenţă mare de serviciu. Pentru ca mijlocul de transport să fie considerat metrou, şinele de cale ferată trebuie să fie subterane, altfel acesta este considerat tramvai sau metrou uşor sau sistem de trenuri urbane precum este RER în Paris sau S-Bahn în Germania şi Austria. Termenul de "metrou" vine de la "Metros", aşa fiind numit sistemul de transport din Paris. Una dintre companiile originale care a construit şi a operat sistemul de metrou din Franţa, la începutul secolului al XX-lea, a fost Compagnie du Chemin de Fer Métropolitain de Paris. Sistemul de tranzit a fost adesea menţionat printr-o versiune scurtată a numelui companiei, "Le Métropolitain" şi mai târziu pur şi simplu "Métro". După aceea, "metrou" a devenit modalitatea obişnuită de a se referi la sistemele subterane de tranzit rapid din întreaga lume. Majoritatea trenurilor din subteran sunt electrice cu roţi de oţel, care circulă pe două şine. Electricitatea este canalizată printr-o şină mijlocie care se cuplează cu mijlocul trenului, sau direct prin cele două şine. Alte sisteme de metrou folosesc electricitatea prin cabluri, deasupra trenurilor, exact ca la suprafaţă. În liniile de metrou din Paris şi Montreal trenurile au roţi de cauciuc. Datorită dezvoltării tehnologiei, în ultimii ani, au apărut sisteme de metrou automatizate, fără şofer, care sunt controlate direct de la un centru de control. Acestea se pot găsi în Copenhaga, Singapore, Lille, Paris şi alte oraşe.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
