Tabiet cultural - 6 APRILIE 2021
Cum erau torturaţi deţinuţii în lagărele de la canalul Dunăre-Marea Neagră? (I)
Biroul Politic al CC al PMR a decis pe data de 25 mai 1949 începerea lucrărilor la construirea canalului Dunăre - Marea Neagră. Acţiunea făcea parte din "programul de reconstrucţie economică a ţării şi de construire a socialismului". Scopul principal era acela de a crea o rută ieftină, pe apă, până la Marea Neagră, dar şi dezvoltarea regiunii de sud-est a ţării. Lucrările au început în vara anului 1949, fiind aduşi oameni din trei zone diferite: liberi plătiţi, militari în termen şi deţinuţi. Liderii comunişti vedeau această lucrare şi ca pe un lagăr de muncă pentru deţinuţii politic şi o modalitate de a înfricoşa populaţia. Condiţiile de muncă şi de trai erau inumane, iar cei care ajungeau să lucreze la aceste proiecte cu greu ieşeau în viaţă de acolo. Deţinuţii erau scoşi la muncă zi şi noapte şi în toate duminicile, fără răgaz, pe ploaie, furtună sau zăpadă. "Când noaptea târziu ne întorceam de pe şantier, complet uzi şi îngheţaţi, eram introduşi în barăci şi înghesuiţi unii lângă alţii, pe nişte priciuri de lemn, fără să ni se permită să ne uscăm îmbrăcămintea, astfel că dormeam cu veştmintele ude, iar dimineaţa plecam din nou pe şantier, cu îmbrăcămintea neuscată şi, cum era timp de iarnă, îmbrăcămintea de pe noi îngheţa", relata un fost deţinut medic, a cărui declaraţie se găseşte în Arhivele Securităţii. Cei care lucrau la aceste proiecte se trezeau dimineaţa la ora 03.30, iar după ce erau număraţi şi aliniaţi primeau drept mic dejun un lichid negru şi cald generic numit cafea, o bucată de pâine şi un cubuleţ de marmeladă. După aceea, plecau la muncă, unde lucrau între 9 şi 12 ore, inclusiv cei bolnavi sau cu febră. Foamea era la ordinea zilei, iar cei care împărţeau masa au hotărât să raţionalizeze mâncarea în funcţie de muncă. Astfel, deţinuţii care depăşeau normele cu peste 30%, primeau mâncare cu peste 3.200 de calorii, cei care realizau norma, fără să o depăşească aveau sub 3.000 de calorii, iar cei care nu reuşeau să-şi îndeplinească norma primeau doar 2.400 de calorii. De foame, deţinuţii ajunseseră să mănânce iarbă, câini, pisici, larve de cărăbuşi, plante sau alte vietăţi considerate nutritive. Bătaia şi tortura făceau parte din "meniu", aproape zilnic… (va urma)
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
