Tabiet cultural - 12 APRILIE 2021
Bulgarii bănățeni (I)
Sunt o minoritate catolică bulgară care locuiesc predominant în Banatul românesc. Religia lor este romano-catolică și se trag dintr-un grup de paulicieni din nordul și nord-vestul Bulgariei (din împrejurimile Nicopole, Ciprovți, Sviștov). Bulgarii bănățeni locuiesc în această regiune din secolul XVII și vorbesc o limbă aparte, o formă codificată a dialectului bulgar oriental, cu influențe lexicale din germană, maghiară, română și sârbocroată. Sunt singurii bulgari care utilizează alfabetul latin. Conform datelor statistice, în România sunt înregistrați 8.025 bulgari, dintre care 6.422 locuiesc în Banat. Migrația paulicienilor bulgari în zona Banatului a început după eșecul răscoalei antiotomane de la Ciprovți (sau Ciprăuți în limba română), din 1688 și după o serie de războaie maghiaro-turce și austro-turce. Paulicienii bulgari sunt urmașii celor 200.000 de paulicieni armeni aduși în Bulgaria de împăratul Imperiului Roman de Răsărit, Ioan Tzimiskes. Bulgarii paulicieni de lângă Nicopole au traversat Dunărea în căutarea unui trai mai decent, în afara Imperiului Otoman, după lungi negocieri cu conducătorii austrieci care le-au acordat ulterior dreptul să se stabilească în Transilvania și Banat, aflate sub stăpânire austriacă la acea vreme. În 1738, bulgarii au întemeiat Beșenova Veche (Star Beshenov sau Stár Bišnov), care, locuită de 3.200 dintre ei și cunoscută oficial sub numele de Dudeștii Vechi, este în prezent centrul cultural al bulgarilor emigranți bănățeni. Vinga, întemeiată în 1741 de bulgari originari din Ciprovți și bulgari paulicieni din jurul orașului Nicopole, din satele Belene, Ores, Trancevica și altele, este al doilea centru important al acestora.
Inițial, bulgarii emigranți bănățeni locuiau doar în părți din regiunea la nord de Dunăre, dar unele grupuri s-au mutat în secolul XIX la sud, în Serbia. După ce Bulgaria și-a căpătat independența în 1878, mulți bulgari din Banat au decis să se mute înapoi în vestul Bulgariei, deși drasticele consecințe ale Primului război mondial au forțat pe unii să migreze înapoi în Banat. Dialectul vorbit de bulgarii din Banat poate fi clasificat ca aparținând grupului bulgar oriental. O caracteristică tipică a acestuia este vocala "ы / î", care poate fi folosită etimologic sau poate substitui vocala "i". Alte caracteristici fonologice sunt: "ê" ("e" larg) de la yat din vechea slavonă bisericească și transformarea lui "o" în "u" dar mai des a lui "e" în "i": selu în loc de selo (sat). Un alt semn al originii bulgare orientale este pronunțarea moale a consoanelor finale, tipică pentru alte limbi slave, dar care se găsesc doar în bulgara dialectală (spre exemplu tavan sună ca tavanj în sârbă). Din punct de vedere lexical, limba bulgarilor din Banat a împrumutat multe cuvinte din limba germană (drot din germana "Draht" - fir, gang din Gang - coridor, gang) și din ungară (perna - pernă) datorită contactului strâns cu celelalte populații ale Banatului multietnic. Circa 20% din vocabularul bulgar bănățean este de împrumut. Marea majoritate a bulgarilor sunt bilingvi, a doua limbă fiind predominant cea română. Limba bulgară bănățeană folosește o scriere proprie, bazată pe versiunea croată a scrierii latine și păstrează multe caracteristici arhaice din limba vorbită în Bulgaria. Limba a fost codificată încă din 1866 și este folosită în literatură și în presă, ceea ce o deosebește de dialectele simple. (va urma)
