Sfântul Ilie - însemnătate și tradiții
Ziua de 20 iulie are mare însemnătate pentru întreaga creștinătatea, pentru că atunci e cinstit cu evlavie Sfântul Ilie. Acesta s-a născut în Galaad, de cealaltă parte a Iordanului, care se învecinează cu Arabia şi cu cetatea Tesvi. De la numele acestei localităţi se trage şi numele său, Ilie Tesviteanul. A trăit pe vremea lui Ahab, regele al Regatului Israel, ce avea reşedinţa în ţinutul Samariei. Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani î. Hr., în ţinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. Se spune că la naşterea sa, tatăl a văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi. Sfântul Ilie era fiul lui Sovac, din seminţia lui Aaron. Este considerat „cel mai mare între prooroci, mustrător al împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitor al proorocilor mincinoşi, făcător de minuni şi râvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare”. Legendele spun că Sfântul Ilie a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El şi-ar fi ucis părinţii veniţi în vizită şi a mers apoi la Dumnezeu şi i-a cerut iertare, primind un car şi un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care îl stăpâneau. Multe legende spun să Sfântul Ilie nu şi-a încheiat misiunea pe pământ, el ridicându-se la cer şi aşteptând acolo sfârşitul lumii, pentru a se lupta cu căpetenia diavolilor. În tradiția populară, Sfântul Ilie este recunoscut însă pentru biciul său de foc cu care cutreieră norii și îi trăznește pe draci pentru a-i pedepsi.
Pentru că mărul este considerat pomul Sfântului, tot tradiția spune că nu e bine ca aceste fructe să fie consumate până pe 20 iulie. De asemenea, nici merii nu se bat, pentru că e risc să se producă mari furtuni. În schimb, dacă această operațiune se va face chiar de ziua Sfântului, atunci veți avea belșug. Și tot pe 20 iulie, e bine să dați de pomană măcar două mere copiilor sărmani. De ziua Sfântului Ilie, nimeni nu are voie să muncească la câmp pentru că s-ar putea porni ploile și trăznetele. O altă tradiție se referă la recoltatul mierii de albine, care trebuie făcut doar de către bărbați curați la trup și la suflet. Aceștia trebuie să poarte și haine de sărbătoare. Ulterior, toată lumea se va așeza la o masă și se va consuma țuică îndulcită cu miere. Cine ține cont de această tradiție, va avea belșug. De asemenea, mierea trebuia să fie dusă la biserică pentru a fi binecuvântată de preoți. În dimineaţa acestei zile se culeg plante de leac, în special busuioc, care sunt puse apoi la uscat, iar femeile duc busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl pun pe foc, iar cenuşa rezultată o folosesc în scopuri terapeutice. De Sfântul Ilie, românii îşi amintesc şi de sufletele morţilor, în special de sufletele pruncilor morţi. Femeile chemau copiii străini sub un măr, pe care îl scuturau şi dădeau de pomană merele căzute.
