Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
smbt 16 octombrie 2021 20:48

Columna Traiană - epopeea nașterii poporului român

Columna Traiană scrisă artistic în piatră, în centrul Romei, cu ascuțiș de daltă, după ce dacii, oamenii de la Dunăre și Carpați, au scris-o cu sabia pe câmpul de luptă în confruntarea cu romanii de pe Tibru, împreună scriind-o cu arme într-o amarnică înfruntare de forțe care nu se lăsau răpuse. Columna a fost ridicată, din porunca lui Traian, de un mare artist: Apollodor din Damasc. A așezat-o în centrul Romei, în Forumul pe care biruitorul dacilor îl voia mai mare și mai strălucitor ca oricare altul din lume. Și a așezat-o în centrul Romei în semn de mare cinste, s-o vadă toată Roma imperială, toată Italia și tot Imperiul roman. S-o vadă și să se mândrească cu ea pentru vitejia romanilor și pentru uriașa lor putere ca stăpâni ai lumii. Imperiul roman s-a prăbușit, Columna a rămas. A înfruntat vremurile. Are aproape 40 de metri înălțime (39,83). Spirala sculptată în jurul Columnei măsoară 200 m și numără 124 de episoade din războaiele dacice, cuprinzând peste 2500 de figuri. În interiorul bazei, Hadrian împăratul a pus urna de aur cu cenușa celui care a biruit pe Decebal, iar în vârf, ca o încununare a Columnei, măreața statuie a aceluiași Traian. Pe acest epocal monument istoric și artistic, așezat drept în inima celui mai mare imperiu al vremii antice, îi găsim în cele două ipostaze contradictorii ale genezei noastre: dacii care se apărau și romanii care cucereau. Columna Traiană a devenit un document istoric al timpului, al vieții și civilizației romanilor și dacilor, al eroismului și capacității lor militare și, totodată, prin cumplita confruntare daco-romană, „testimoniul de naștere al poporului român” ce strălucește în Roma și astăzi (C. Daicoviciu, „Columna lui Traian”, Buc., 1967). Privind cele două mii de capete care reprezintă legiunile romane, românii recunosc trăsăturile plugarilor de pe ogoarele lor. Din adâncul suferințelor lor, ei se simt astfel mângâiați, reînălțați de o trainică mândrie. Românii sunt astăzi poate singurul popor pe care un monument pur roman are puterea de a-l înduioșa. Da, nu numai duioșie, ci și mândria. Legitima mândrie… Să privim cu interes și dragoste Columna Traiană: e actul de naștere al poporului nostru. Un act măreț pe care este bine să-l avem permanent prezent în minte și în inimă. Mai mult decât oricare izvor istoric, Columna ne înfățișează în forme emoționante, concludente, fizionomia, veșmintele, armele, precum și patriotismul legendar și dragostea de libertate a primilor noștri strămoși și a regelui lor. Pe Columna Traiană meșterii au încrustat și o scenă liniștită și tristă: femei cu prunci în brațe, bărbați și copii cu turme de vite (oi, capre, boi) coboară din munți, după război, la vetrele lor. Când afirmațiile cărturarului francez Jules Michelet „O lacrimă-i tremură în glas și graiul lui e un suspin”, Al Vlahuță scoate în evidență sensibilitatea poporului român. În adevăr, suferințele acestea au pus o blândețe divină pe figura țăranului român. Inima lui e plină de milă pentru cei nenorociți, iar limba lui e dulce și plină de mângâieri. Câtă gingășie e în cântecul cu care își adorm mamele copiii: „Nani, nani, puișor”… Mai încolo, între două trofee de arme dacice, simbolizând războiul câștigat, au sculptat o strălucită Victorie înaripată, care a pus piciorul pe un coif dacic căzut la pământ, ca să-și sprijine scutul înconjurat cu lauri, pe a cărui față se pregătește să scrie numele poporului învins: dacii. Erau biruiți, dar nu-și părăsesc vatra. O iubeau tot așa de mult, de fierbinte ca viața. Acești neînfricați înfrânți au acceptat, a trebuit să accepte stăpânirea Romei și altoiul colonizării, Davele, așezările lor devenind municipii: Drobeta și Apulum, Napoca și Potaissa sau Ulpia Traiana Sarmizegetuza. Cu truda și sudoarea lor s-a ajuns ca provincia romană din Carpați să se poată numi, pentru patricienii romani, Dacia felix. În același spirit fusese edificat și monumentul de la Adamclisi (Tropaeum Traiani) ridicat în anul 109 în amintirea biruinței din 102 a legiunilor din Moesia împotriva atacurilor dacilor și sarmaților. „Vijelii cumplite au trecut peste Dacia, la toate poporul a ținut piept. Ca trestia ne-am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt. Și-am rămas stăpâni pe moșioara noastră. Știe bunul Dumnezeu cu cât sânge ne-am plătit noi pământul acesta, scump tuturor românilor, scump pentru frumusețile și bogățiile lui, scump pentru faptele mărețe și înălțătoare care s-au petrecut pe el” (Al. Vlahuță). Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, vorba lui Vlahuță „cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: Sunt român!”

Notă: Eseuri sentimentale de inspirație istorică. Surse: C. C. Giurescu, Istoria Românilor, Vol I, Ed. BIC ALLL, București, 2007; Dumitru Almaș, „Eroi au fost, Eroi sunt încă” (Ed. Politică, București, 1983).

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.