Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
duminic 28 noiembrie 2021 16:55

VLADISLAV I (VLAICU), UNUL DINTRE CEI MAI DE SEAMA DOMNITORI AI NEAMULUI ROMÂNESC (IV)


Ameninţarea Țării Românești. Atacul Țaratului Bulgar de Vidin de către oastea regelui maghiar

În ultimii doi ani de domnie ai Voievodului Nicolae Alexandru, relațiile de colaborare cu regele Ludovic I al Ungariei s-au deteriorat progresiv. Vlaicu Vodă, nefiind atunci încă la domnie, a înțeles foarte bine pretențiile exagerate ale coroanei maghiare și presiunile ce țineau de expansiunea catolică cu implicații nedorite. Odată venit pe tronul Țării Românești abilul Voievod Vlaicu, secondat de soția sa Ana (prințesa de origine sârbă se remarcă în pictura existentă astăzi, alături de Domnitor, în Biserica Domnească din Curtea de Argeș) a pus în aplicare politica (cu coordonate noi) de continuare a realizării procesului de consolidare statală a tatălui său - domnitorul valah Nicolae Alexandru, angrenând în acest scop tot aparatul statului muntean în acțiuni complexe specifice de construire și acumulare. În același timp cu dezvoltarea oastei țării, a început întărirea sistemului valah de apărare prin construirea cetăților adecvate în punctele cele mai vulnerabile de agresiune a forțelor adverse împotriva statului muntean. Fiind și un foarte bun diplomat, renumitul domnitor muntean Vlaicu a promovat relații funcționale normale și cordiale cu toate țările vecine, utilizând și legăturile matrimoniale evidențiate anterior.
Victoria valahă în bătălia de la Posada a reprezentat în timp, pentru regii Ungariei (adversara Țării Românești), pricini de noi animozități în raporturile de proximitate, ceea ce a reflectat și pretențiile acestora pentru impunerea domnitorilor munteni a recunoașterii obligatorii și continue a suzeranității statului ungar.
În acele timpuri, regele Ludovic I de Anjou (fiul lui Carol Robert de Anjou; cunoscut sub numele de Ludovic cel Mare; a trăit în perioada 1326-1382; domnie: 1342-1382) era recunoscut pentru tirania nemaîntâlnită și dezlănțuită împotriva drepturilor și libertăților românilor ortodocși din Ardeal, dar și împotriva celor două țări românești de peste munți considerate („schismatice”), ce reprezentau punți de legătură pentru protejații lor.
Dârzenia și demnitatea sa de domnitor valah l-au determinat pe Vladislav I (Vlaicu) să nu recunoască vasalitatea amintită față de Ungaria condusă de regele angevin, după aproape două luni de la urcarea sa pe tron. Istorici desăvârșiți și experți în studii, cercetări și publicații istorice interne și externe statului român (precum, Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu, Nicolae Constantinescu, Tiberiu Ciobanu, Ioan -Alexandru Pop, Thomas Nagler s.a.) au relevat date și informații de mare valoare din vremea marelui domnitor muntean Vlaicu. În continuare (inclusiv în secvențele publicistice următoare) voi prezenta succint și adecvat câteva aspecte ce reflectă fenomene reale și specifice timpurilor istorice medievale, memoriale ale Țării Românești.
Ameninţarea Moldovei cu invadarea (cam în același timp cu celălalt stat românesc frate) s-a concretizat în perioada 1365-1366, cand oștile maghiare au suferit o înfrângere zdrobitoare în fața apărării organizate de către forțele conduse de Voievodul Bogdan I, primul făuritor al statului moldav (numit ,,Întemeietorul”) și domnitor al acestuia în perioada 1363-1367; fost Voievod al Maramureșului în perioadele 1330–1342 și 1355–1359 (Ioan - Aurel Pop, Thomas Nagler (coordonatori) și colectiv „Istoria Transilvaniei”, Vol. I (până la 1541), Institutul Cultural Român. Centrul de Studii Transilvane, 2003, pp. 27-33).
În acele vremuri tulburi pentru domnitorul Vladislav I (Vlaicu), marele inamic al Valahiei decisese deja o concentrare de forțe la Timișoara (începând cu 24 februarie 1365), urmând ca invadarea Țării Românești să fie făcută prin zona Porților de Fier. Totuși, o teamă nedeslușită (cu iz istoric - de eșec) l-a determinat pe regele maghiar să-și schimbe planul campaniei inițiale prin a ataca (dupa o concentrare de forțe în Solngrad (Zalankemen), la sfarșitul lunii aprilie 1365, Țaratul Bulgar de Vidin condus de către Ivan Stratimir (1356-1396), vărul și cumnatul, dar și aliatul militar fidel al lui Vlaicu (Constantin C. Giurescu, „Istoria românilor din cele mai vechi timpuri”, București, Vol. I, Fundația Regală pentru Literatură şi Artă, București, 1946, p. 410).
După ce au trecut Dunărea pe la Orșova, forțele maghiare conduse de către regele Ludovic I au cucerit (la 2 Iunie), după un atac prin surprindere, Vidinul (capitala Țaratului Bulgar) - apărat în grabă. În acele condiții, țarul Ivan Stratimir și soția lui Ana (sora vitregă a lui Vlaicu) au fost luați în captivitate pentru o perioadă de cca. 4 ani, fiind readuși și repuși pe tron la Vidin de către ruda lor, celebrul Vladislav I (Vlaicu), după eliberarea Țaratului de sub ocupația maghiară cu forțe valahe (de elită), conduse nemijlocit de către viteazul domnitor muntean, în anul 1368 (Nicolae Iorga, „Istoria Poporului Românesc”, Volumul 2, traducere din limba germană de Otilia Teodoru-Ionescu, Editura Casei Școalelor, București, 1922, p. 33).
După victoria obținută în urma ofensivei forțelor sale asupra Vidinului, regele maghiar a decis anexarea părții apusene a Bulgariei la teritoriul regatului Ungariei, la care s-a adăugat și o porțiune din Banatul de Severin (partea timișeană). Această combinație teritorială a fost denumită - militar - ceva mai târziu (în 1366) Banatul Bulgariei (condus de voievodul Transilvaniei), considerat de către coroana maghiară o zonă strategică de monitorizare și de expansiune catolică asupra Valahiei, dar și o locație de concentrare și de deplasare a fortelor necesare ofensivei catolice asupra Țaratului Serbiei ori Țaratului Bulgar de Târnovo (Tiberiu Ciobanu, „Voievozi desăvârșitori ai statelor medievale Țara Românească și Moldova: de la Basarab I și Bogdan I la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun”, Editura Excelsior art, Timișoara, 2003, pp. 47-49).

~ Va urma ~

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.