Argeșul și Roata Lumii (I)
În Occident există o întreagă literatură care-și propune să prezinte, în format de buzunar, aspecte inedite ale diverselor regiuni geografice, titlul cuprinzând de obicei unul sau mai multe dintre următoarele atribute: „misterios”, „insolit”, „inedit” ș.a.. Desigur, este o formulă relativ facilă, dar și o bază de plecare pentru turismul de nișă. Când am publicat în coautorat „România enigmatică și insolită” nu am reinventat roata și este păcat că exemplul nu a fost multiplicat de alții, poate mai îndrituiți.
În contrapartidă, mass-media, autoritățile și particularii de la noi par a fi rămas blocați în exhibarea la infinit a mizeriilor cotidiene, de care toți suntem sătui până peste cap. Sunt atât de multe și atât de diverse, încât este greu de crezut că mai e nevoie să ni le semnaleze sau evidențieze cineva.
Roata Lumii („a vieții omenești, a vârstelor și a dorințelor”) este o reprezentare alegorică a naturii implacabile a sorții omului. Conturată inițial de filosofii antici, tema a fost treptat încorporată în creștinism. Extrem de rară în țara noastră, „Roata” este o temă iconografică canonică. Sub titlul „Lumea asta zadarnică”, este detaliată în „Erminia picturii bizantine”, manual de referință pentru zugravii de biserici alcătuit de Dionisie din Furna (începutul sec. XVIII).
În județul Argeș o întâlnim la Ciofrângeni, Schitu-Matei și Valea Mănăstirii. Vom prezenta aceste obiective, sub rezerva că operăm în spiritul frazelor de mai sus - semnalăm, nu aprofundăm, încercăm să trezim interesul, nu să producem o referință academică.
Biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil” din Schitu-Matei (com. Ciofrângeni), datează de la mijlocul sec. XIX.
Roata Lumii apare pe peretele sudic exterior, bine individualizată sub registrul tâmplei. A fost pictată în anul 1857 de „zugravul Dumitru” (semnat pe fațada nordică).
„Viața omului este ca o roată care să învărtește pănă la o vreme, apoi cel păcătosă s-au pogorâtă în iad”. Un tripod cu ax susține roata cu opt spițe (dintre care una, îngroșată, pare a juca și rol de „indicator de zero”). În flancuri, doi îngeri cu funii, îi imprimă mișcarea. Un tânăr ocupă poziția ascendentă: „Acum(ă) de-aşi trăi”. În poziția superioară, cel în puterea vârstei: „Falnicu(l) ce s(e) va arăta mie”. În poziție descendentă, bătrânul: „O, ce-amă fostă şi iată acumă unde sânt”. Inferior, dreapta, clasicul balaur cu suflare de foc, alegorie a vieții de apoi.
Alăturat, avem o variație a temei „Uncheașul și Moartea”, inspirată din Fabulele lui Esop, în care rolul bătrânului este substituit de personajul central al Roții: „Ah, domn împărătesc, cât eşti de frumos. Toate te desfătează pă tine. Vină de joacă şi cu mine”; „O fă, moarte, înfocată câtă eşte de ciudată, n-aşi fi mai voită mai bine ca să mai vii tu la mine” (transliterările au fost realizate de Mihail Harbuzaru, protosinghelul Mănăstirii Sinaia).
Poate vă întrebați: „Bine, bine, și la ce bun toate astea?”. Roata Lumii vă prezintă sintetic psihologia vârstelor, managementul timpului și teoria ciclurilor, scutindu-vă să aruncați sute de euro pe „atelierele” a fel de fel de coach-es, traineri și speakeri motivaționali, categorii aparte de paraziți ai societății.
(Va urma)
