Argeșul și Roata Lumii (II)
Rămânând în aceeași zonă, descoperim o altă Roată la biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil” din satul Ciofrângeni (comuna omonimă, AG). Mai este denumită Șchei și Duculești, după fostul sat, comasat la reforma administrativă din 1968 în cadrul reședinței comunale. Lăcașul de cult datează din a doua jumătate a sec. XIX, iar pictura a fost executată de „Voicu, Ilie, Apostol, Nicolae și Filimon (1872)”. Tema apare în pridvorului închis (exonartex), pe zidul de vest (deasupra ușii, excentric spre dreapta). Un ax central susține o roată cu cinci spițe. Patru personaje, dispuse oarecum atipic, evoluează pe circumferință. Vârsta lor este indicată doar prin pilozitatea facială. În partea dreaptă, balaurul cu suflare de foc. Inscripțiile lipsesc.
Redarea amintește doar vag de forma elaborată din Erminii, care este o ilustrare perfectă a Doctrinei Analogiilor și Corespondențelor. Forma simplificată a motivului, majoritar întâlnită în spațiul autohton, pare mai degrabă inspirată, direct sau indirect, de Arcana majoră X din Tarot, Roata Norocului. Tarotul ține de ocultism, un domeniu disprețuit și ignorat în egală măsură, prin urmare în mare parte necunoscut. Tocmai de aceea, această filiație este rar dezvoltată în literatura academică.
Anumite preocupări personale, aflate nu tocmai la granițele cunoașterii, ci mai degrabă la cele ale bunului-simț, m-au făcut să înțeleg în timp că există o legătură indisociabilă între ocultism, fenomene paranormale, extratereștrii antici, OZN-uri și chiar mult prea populara dacomanie. Ideațiile sunt prea asemănătoare pentru a fi vorba de o simplă coincidență. Găsim în așa-zisul paranormal o revenire a folclorului medieval, în ufologie găsim practici și terminologie spiritistă, iar între Teosofie, Atlantida și dacii imaginari, diferența este mai mică decât s-ar putea crede.
Esența ocultismului nu stă în mult prea speculativele influențe demonice, ci mai degrabă în dinamica ciclurilor, în tabăra refuzaților de tot felul. Vorbim aici despre diversele elemente care au încercat să domine, dar fie au eșuat, fie au dominat o vreme, sfârșind prin a fi la rândul lor dominate și înlăturate. Această acumulare de secole și milenii a supraviețuit deformată și hândă, proteică totuși, la periferia civilizației. Încercând din când în când să-și adjudece centrul.
(va urma)
