VLADISLAV I (VLAICU), UNUL DINTRE CEI MAI DE SEAMĂ DOMNITORI AI NEAMULUI ROMÂNESC (V.b.)

Emiterea primelor monede românești. Luarea în stăpânire de către Țara Românească a Banatului de Severin, precum și a ducatelor Amlaș și Făgăraș. Alte acțiuni majore ale consolidării dezvoltării statale

Pentru consolidarea dezvoltării Țării Românești, marele Voievod Vladislav I (Vlaicu) a organizat și derulat alte acţiuni de importanţă majoră, susținute (astăzi) de certitudini istorice, pe care le voi enumera și argumenta în continuare. Acestea vizau în principal:
• realizarea picturilor murale în interiorul Bisericii Domnești de la Argeș, în perioada 1364-1369, fiind astăzi cea mai veche ctitorie voievodală din Țară Românească, ridicată în timpul domnitorilor Basarab I și Nicolae Alexandru (Cristian Moisescu, „Arhitectură românească veche”, Vol.1, Editura Meridiane, București, 2001);
• înființarea, la 20 ianuarie 1368, a târgului medieval Brăila (Constantin C. Giurescu, „Istoricul orașului Brăila din cele mai vechi timpuri până astăzi”, Editura Istros, Brăila, 2002, pp. 20-30). În 2018 s-au sărbătorit 650 de ani de la prima atestare documentară;
• acordarea brașovenilor, în aceeași zi de 20 ianuarie 1368, de către renumitul Voievod muntean, a unui important „privilegiu comercial” („vama percepută mărfurilor - tricesima, adică a 30-a parte din valoarea transportului”) scris în limba latină (fiind și cel mai vechi existent în Țara Românească) prin care se atestă intensificarea schimburilor comerciale pe așa-zisul „drum al Brăilei”, ce lega Braşovul cu cetatea valahă de la Dunăre. Analitic, este evident că acest privilegiu a apărut și ca urmare a relaxării relațiilor interstatale ungaro-valahe (Tiberiu Ciobanu, „Voievozi desăvârșitori ai statelor medievale Țara Românească și Moldova: de la Basarab I și Bogdan I la Mircea cel Bătrân și Alexandru cel Bun”, Editura Excelsior art, Timișoara, 2003, pp. 17-18). În același document se face referire și la vama Slatina, fiind primul document voievodal românesc ce reprezintă o mărturie documentară privind existența în vechime a actualei capitale a județului Olt (Planul de amenajare a teritoriului județului Olt, martie 2011, p.5);
• extinderea graniței Țării Românești cu Transilvania, pe cursul superior al Oltului, cuprinzând inclusiv Comuna Turnu Roșu (Nicolae Constantinescu, „Vladislav I 1364-1377”, Editura Militară, București, 1979). Există date istorice conform cărora, din 1366, Comuna Turnu Roșu a intrat în posesia Țării Românești. Totodată, la porunca domnitorului valah s-a construit o biserică ortodoxă în zonă (Statutul Comunei Turnu Roșu din 18 iunie 2019, p.12). În urma invaziei Țării Românești, în anul 1368, de către ostea regelui maghiar Ludovic I de Anjou, forțele valahe conduse de viteazul domnitor Vladislav I (Vlaicu) au învins în mod umilitor inamicul, producându-i pierderi și distrugeri însemnate - incluzând aici și fortificaţiile de la Intrarea Oltului în defileu. Ca urmare, regele angevin a dispus atunci conducătorilor Sibiului construirea unei cetăţi puternic fortificate pe dealul din fața Tălmaciului. Fiind considerată inutilă, cetatea a fost dărâmată mai târziu din porunca lui Matei Corvin (rege al Ungariei în perioada 1458-1490). Ulterior, în timpul domniei lui Vladislav al II-lea (cunoscut și că Ladislau al II-lea Jagello, rege al Ungariei și Croației în perioada 1490-1516) a fost construit un turn de apărare (în anul 1501) ceva mai departe de Comuna Turnu Roşu, la Boiţa (pe Valea Oltului spre Tălmaciu), denumit mai târziu „Turnul Spart”. Porţiunea din turn existentă astăzi, în această stare, de sute de ani (după distrugerea lui cu archebuze în 1533), indica pe vremuri locul unde din Transilvania se intra (trecea) în Ţara Românească și invers. (Gheorghe I. Cantacuzino, Venera Rădulescu, „Cercetări arheologice la Cetatea Turnu Roşu, oraşul Tălmaciu, jud. Sibiu”, pp. 291-292).
~ Va urma ~

fShare

Tweet