Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
mari 26 octombrie 2021 01:49

La curtea lui Urmuz - O istorie ca o enciclopedie

Impresionantă ca aspect (am în faţă volumul întâi: 664 de pagini, de format destul de larg, hârtie lucioasă, ilustraţii color, copertă cartonată), dar mai ales prin volumul de informaţie pe care-l conţine, dovada unei munci de documentare uriaşe, de lungă durată şi profesionist derulate, lucrarea inginerilor Paul Gheorghiescu şi Alexandru (Ducu) Gheorghiescu, „Istoria hidroenergeticii româneşti”, justifică pe deplin titlul anterior – este cu adevărat o enciclopedie. Acest prim volum, apărut în 2021 la Editura Nouă, Bucureşti (proiect iniţiat şi susţinut de Asociaţia Rest.Art, Curtea de Argeş), este subintitulat „1884-1970. De la microcentrala castelului Peleş la marea centrală Porţile de Fier”. După două secţiuni introductive („Epopeea hidroenergeticii româneşti” şi „Cum am conceput această istorie a hidroenergeticii româneşti?”) şi înaintea unei bibliografii de aproape 200 de titluri şi a unui util index al centralelor hidroenergetice amintite în carte, sunt prezente nouă capitole, două iarăşi introductiv-preliminare, privind „Începuturile utilizării energiei electrice” şi, respectiv, „Începuturile hidroenergeticii mondiale” (descoperiri şi descoperitori, primele maşini şi primele centrale electrice, primele hidrocentrale din lume), următoarele şapte referitoare la România, pe perioade delimitate istoric: începuturile, primele două decenii ale secolului al XIX-lea, perioada interbelică, anii 1945-1950, avântul din anii 1951-1960 şi, mai ales, din deceniul 1961-1970, o sinteză a amenajărilor din 1884 până în 1970, pe bazine hidrografice. 112 centrale apar în index, despre ele dându-se în carte, pe lângă informaţii tehnice, caracteristici, planuri, hărţi şi schiţe, şi detalii istorice, privind construirea lor, probleme apărute în timpul lucrărilor, eventual avarii, reparaţii, starea actuală, proiecte abandonate.

Nu numai specializarea hidroenergetică a celor doi ingineri-autori este vizibilă, ci şi experienţa profesională directă (de pe coperta din spate a volumului I aflăm că seniorul, Paul Gheorghiescu, are peste 45 de ani de activitate în sectorul hidroenergetic şi, detaliu nu lipsit de semnificaţie, „şi-a început activitatea la Vidraru, în 1966”). De altfel, cei doi autori mai au în palmares o splendidă realizare comună, albumul monografic „Hidrocentrala şi barajul Vidraru 50”, apărut tot la Editura Nouă, în 2016, la o jumătate de secol de la punerea în funcţiune a „hidrocentralei noastre”.

Ca şi în cazul albumului amintit, cartea de faţă este impresionantă şi la nivelul ilustraţiei, alături de imaginile tehnice dând atractivitate lucrării fotografiile de epocă (unele, de la finalul secolului XIX), multe dintre ele fiind cărţi poştale de colecţie, din primii ani ai secolului trecut, dar şi fotografiile recente, semnate Ducu Gheorghiescu.

Transpare din toată cartea, dar este şi explicit formulat în introducerea cărţii, un gând dulce-amar: România are un potenţial hidroenergetic considerabil, are realizări absolut remarcabile (parcurgeţi, de pildă, paginile dedicate hidrocentralei Vidraru), numai că totul a mers „în forţă” până în 1990, „când schimbarea regimului politic şi noile reguli ale economiei de piaţă au modificat priorităţile de investiţii în România”. Iar pericolul este evident: „Zestrea hidroenergetică venită din istoria de aproape un veac şi jumătate a devenit parte a patrimoniului material al naţiunii române şi de aceea va trebui păstrată în proprietatea statului român şi valorificată în beneficiul poporului român.// Înstrăinarea acesteia prin vânzare/privatizare sub orice formă ar reprezenta un atentat la memoria sutelor de mii de români care şi-au sacrificat de-a lungul anilor bunăstarea materială şi chiar viaţa pentru edificarea ei.”

Subscriu din tot sufletul şi cu toată puterea.

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.