Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
mari 19 octombrie 2021 06:23

Studentul Mihai Eminescu – colaborator la „Federațiunea” din Pesta

Cele dintâi manifestări ale lui Eminescu pe tărâmul luptei naționale sunt determinate de situația românilor de sub stăpânirea austro-ungară și ele se înscriu și ca o primă etapă în activitatea sa ziaristică. În toamna anului 1869, Eminescu se află la studii, la Viena, și se întâlnește cu studenți români din capitala Imperiului Austro-Ungar împărțiți în „activiști și pasiviști”, porniți, ca și aiurea, pe calea învrăjbirii. Studenții aveau și două societăți literare (Societatea literarie-științifică și Societatea literarie-sociale „România”), afiliate celor două orientări politice, de unde și disensiunile în lumea studențimii române.
Când în 1867 se încheie pactul dualist, românii de peste munți nu aveau un partid politic și nici program în lupta pe care o duceau împotriva asupririi austro-ungare. Conferința de la Timișoara din februarie 1869 hotărăște înființarea Partidului național al românilor din Banat și Ungaria și se declară pentru participarea la alegeri și la viața parlamentară, cu un cuvânt pentru „activism”. Se puneau mari speranțe, când se lua această hotărâre în lupta unită în Dietă a deputaților naționalităților oprimate din imperiu. Guvernul maghiar organizează însă alegerile în așa fel încât în Dietă să poată pătrunde un număr foarte mic de deputați. Românii transilvăneni se întrunesc și ei într-o conferință națională care se ține la Miercurea, în zilele 7-8 martie 1869. Se hotărăște înființarea Partidului național român din Transilvania, iar ca tactică politică se adoptă „pasivismul”, prin urmare neparticiparea la alegeri și la viața parlamentară. O asemenea tactică de luptă au urmat și guvernele maghiare față de Curtea din Viena… și cu bune rezultate. Conducătorii românilor nu țineau însă seama de faptul că guvernele maghiare dețineau poziții politice importante în statul austro-ungar, cum nu aveau și naționalitățile oprimate. Întemeierea a două partide politice și adoptarea a două tactici de luptă se anunțau, încă de la început, nefaste pentru lupta românilor transilvăneni și bănățeni.

Mihai Eminescu: „Să facem un congres” – primul său articol politic în ziarul „Federațiunea” din Pesta

Cel dintâi articol politic al lui Eminescu intitulat „Să facem un congres” se publică în „Federațiunea” din Pesta în 5/17 aprilie 1870, adică la un an după constituirea celor două partide politice ale românilor transilvăneni și bănățeni. Stăruie părerea, întâlnită și în unele cercetări mai noi, că în publicarea acestui prim articol politic al lui Eminescu în „Federațiunea”, ca și a celorlalte două articole - „În unire e tăria” și „Echilibrul” – ce apar la scurte intervale și toate ca editoriale, se impune să se recunoască mari merite lui Alexandru Roman, directorul ziarului. Situația nu se prezintă așa. Dieta maghiară îi ridică lui Al. Roman imunitatea parlamentară încă din decembrie 1869 pentru publicarea în ziarul său a mai multor articole despre „Pronunciamentul” din Blaj și în 18 ianuarie 1870 este întemnițat la Vaț, de unde iese în 18 ianuarie 1871 (c.f. T. Neș, „Figuri bihorene”, Oradea, 1939). Conducerea „Federațiunii” o ia redactorul Ion Poruțiu, ziarist energic, cu o orientare politică și mai radicală decât a lui Al. Roman. Poruțiu face loc în coloanele „Federațiunii” articolelor lui Eminescu într-un moment când se judeca procesul său de presă în cauza Tofălenilor. Carol Apor scoate din case, în prag de iarnă, locuitorii unui sat întreg (satul Tofalu) și măsura sa stârnește vii proteste în opinia publică românească. Se deschid liste de subscripție și pe una dintre ele întâlnim și numele lui „Michaiu Eminescu, filozofu”. El contribuie cu 1 florin, alături de ceilalți studenți români din capitala Imperiului Austro-Ungar (c.f. Telegraful român, nr.96, 1869). Procesul de presă al lui Ion Poruțiu se termină cu achitarea sa, fapt nu fără importanță pentru atenția ce se acorda articolelor lui Eminescu, prin publicarea lor ca editoriale. Tema fundamentală a articolelor lui Eminescu din „Federațiunea” are la bază ideea potrivit cărora divizarea românilor transilvăneni și bănățeni în două partide, cu orientări politice diferite, aducea mari „prejudiții” luptei naționale. Eminescu invocă o serie de argumente prin care ilustrează ineficitatea în lupta politică atât a activiștilor, cât și a pasiviștilor. Activismul se făcea vinovat prin faptul că deputații participând la lucrările Dietei recunoșteau de facto unirea Banatului cu Ungaria. Deputații români din Dietă nu puteau, pe de altă parte, să determine votarea de legi în favoarea națiunii lor. Se întâmplă și alte lucruri grave și un „insolent”, cum spune Eminescu, declară în Dietă „cum că națiunea română nu există”, iar președintele adunării nu-l cheamă la ordine pe cel care adunase insulte atât de grave poporului român. „Pasivismul” nu recunoaște unirea Transilvaniei cu Ungaria și prin neparticiparea românilor la viața politică se da expresie acestei orientări politice. Și totuși, arată Eminescu, un „comisar gubernal” își permite să emită un ordin de sistare a activității comitetului Partidului național român din Transilvania și românii nu cer, cum era de așteptat, destituirea funcționarului, ce se făcuse vinovat de abuz împotriva voinței unei națiuni. Eminescu se referă la ordinul lui Pechy, comisarul regal al Transilvaniei, prin care se interzice activitatea Partidului Național Român din Transilvania. Și apoi, neparticiparea la alegeri nu conducea la paralizarea vieții parlamentare. La Năsăud, arată Eminescu, deputatul se alege cu „un singur vot”, ca în Dietă să se dea reprezentant al unui cerc electoral. Eminescu are în vedere alegerea lui Sigismund Papp, devenit deputat al Năsăudului cu două voturi – unul al lui Alexandru Bohățiel, căpitanul suprem al districtului, și altul al unui slujbaș maghiar.

(Va urma)

Bibliografie:
1) „Caietele lui Mihai Eminescu”, Vol. I, Ed. Eminescu, 1972, p. 189-197;
2) D. Vatamaniuc, „Eminescu colaborator la Federațiunea”;
3) Ioan Slavici, „Lumea prin care am trecut”, București, 1930.

 

 

Pin It

Economiseşte timp şi bani abonându-te la  la orice poștaș sau oficiu poștal din județ ori din țară!

Abonamentul pe o lună costă 15 lei, pe trei luni 42 de lei, pe șase luni 80 de lei, iar pe un an 150 de lei.