Tabiet cultural - 31 IANUARIE 2022
Povestea alfabetului chirilic
Alfabetul chirilic are 43 de semne slave, dintre care 27 au și valoare numerică, acest sistem de scriere fiind creat pe baza unei variante a alfabetului grecesc de odinioară.
Alfabetul chirilic este o variantă modernă a alfabetului glagolitic inventat de frații Chiril (827 – 869) și Metodiu (815 – 885). Datele arată că acesta a fost folosit la scrierea textelor redactate în limba slavă veche (paleoslavă), începând din secolul al IX-lea, apoi în medioslavă, precum și în limba română, începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea.
Părinții alfabetului chirilic erau originari din Salonic, Grecia, și toată viața lor au propovăduit cuvântul lui Iisus Hristos în această regiune a lumii. Cei doi au încercat să convertească la creștinism toate popoarele slave și în acest context au creat alfabetul slavonesc, ca sistem de redactare a textelor bisericești.
Literele rusești au fost inventate de călugării ortodocși pentru cărțile bisericești, iar la baza culturii și civilizației creștine slave nu s-au aflat doar influența sau împrumutul, ci transplantul, în teritoriile locuite de slavi a scrierilor bisericești bizantine. Limbajul cărții, contextul cultural, terminologia unei gândiri savante au fost create toate, în mod direct, odată cu biblioteca de cărți a sfinților apostoli ai slavilor – Chiril și Metodiu.
În prezent, următoarele limbi folosesc alfabetul chirilic:
Limbi slave - Limba rusă, Limba ucraineană, Limba bielorusă, Limba bulgară, Limba sârbă, Limba macedoneană, Limba slavonă, Limba slavă veche, Limba interslavă, Slovio;
Limbi romanice - Limba română, acum scrisă cu alfabet latin („moldovenească” în Transnistria);
Limbi turcice - Limba kazahă, Limba bașchiră, Limba kîrgîză, Limba uigură, Limba tătară (în Rusia);
Limbi fino-ugrice - Limba mari (ceremisa), Limba komi, Limba mordvină (erzia și mokșa), Limba udmurtă;
Limbi caucaziene - Limba abhază, Limba cecenă, Limba ingușă, Limba avară, Limba adîgă, Limba cabardino-cerchesă;
Limbi iraniene - Limba tadjică (varietate de limbă persană sau farsi), Limba osetă;
Limbi mongole - Limba mongolă, Limba calmîcă, Limba buriată;
Limbi sino-tibetane - Limba dungană;
Limbi siberiene - Limba ciukcen (din Ciukotka).
Alfabetul chirilic român a fost utilizat pentru scrierea limbii române din secolele XIV-XV până în 1862. Întrucât limba română are sunete pentru care alfabetul chirilic clasic nu are semne, grămăticii s-au văzut nevoiți să adauge semne noi, suplimentare, pentru a le putea reprezenta.
Grafia chirilică s-a folosit în Evul Mediu românesc pentru scrierea de acte diplomatice, manuscrise, cărți, inscripții, legende sigilare și diverse însemnări. Nu se cunoaște cu exactitate momentul în care alfabetul chirilic a trecut la nordul Dunării, însă cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din 1392. Trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a realizat treptat, în a doua jumătate a secolului XIX, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Scrierea cu alfabetul chirilic a fost în uz pe teritoriul României timp de peste 400 de ani în Moldova și chiar mai multă vreme în Țara Românească.
Cel mai vechi text nebisericesc cunoscut redactat în limba română, cu alfabetul chirilic, având datare sigură, este scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung adresată în 1521 lui Johannes Benkner, judele Brașovului.
