Tabiet cultural - 7 FEBRUARIE 2022
„A-și da arama pe față”, expresie cu origini în Evul Mediu
Arama este un metal de culoare roșiatică, extrem de maleabil, de ductil și foarte bun conductor electric, cunoscut sub denumirea de cupru. În termen popular, atunci când spui despre cineva că „și-a dat arama pe față” spui, de fapt, că această persoană își arată adevăratul caracter și nu mai respectă normele sociale și de politețe.
Ceea ce este cu adevărat impresionant este că această expresie este folosită încă din Evul Mediu și are cumva o legătură cu falsificarea monedelor, dar și cu strategiile militare din acele timpuri.
În acea perioadă, monedele erau făcute din aur și argint, fiind astfel foarte valoroase. Prin urmare, tendința de a le falsifica era extrem de mare, iar acestea se fabricau din cupru (aramă) și se suflau cu aur sau argint. După o perioadă, stratul subțire al metalului prețios se ducea și rămânea arama. De aici și expresia „a-și da arama pe față”.
„Monedele falsificate erau din aramă şi poleite cu aur sau argint şi, în urma utilizării îndelungate, se ducea poleiala de aur şi rămânea arama. Având în vedere că monedele aveau aversul, în general cu faţa Cezarului, a regelui, iar pe revers altceva – o altă figură heraldică – în momentul în care se ducea poleiala, se ducea de pe faţa împăratului, a celui care a emis moneda, şi se vedea arama”, a explicat profesorul Ilie Gherheş, doctor în istorie.
O altă explicație a acestei expresii are legătură cu destabilizarea economică a țărilor vecine. Falsificare monedelor era, de fapt, o strategie de atac. Această metodă nu era folosită specific românească, ci se folosea peste tot în Evul Mediu. Strategia era simplă: un conducător trimitea negustorii în târgurile din țările vecine pentru a răspândi moneda falsificată. Ulterior, se isca o revoltă din partea acestora, deoarece nu mai puteau revinde acele produse, cum ar fi blănuri, țesături și chiar animale, deoarece se devalorizau. În felul acesta, cetățenii acelei țări erau nemulțumiți și își criticau conducătorul.
„Țăranul nu pricepea că aceasta e o strategie a vecinului şi se întreba cum de stăpânul lui nu e în stare să prevină aşa ceva. Deci această expresie vine şi din revolta omului care a fost păcălit”, a mai spus profesorul Ilie Gherheș.
