Ziua Brâncuși: pași către cunoașterea marelui artist, la Muzeul Municipal

"Nu uita! Rădăcinile care te leagă de un pământ anume, inevitabil te leagă şi de un anume meridian ceresc." C. Brâncuşi

Brâncuși este inepuizabil. La fel și opera sa. Oricât s-ar scrie și s-ar dezbate despre acest artist de geniu, întotdeauna va mai rămâne ceva de spus. El este cel care a reușit să veșnicească sufletul românesc, căci întreaga sa creație ilustrează chintesența tradițiilor, a miturilor și a artei populare care definesc poporul român. Dimensiunea sacră a identității noastre naționale este oglindită în opera care rezumă adevărurile esențiale ale vieții, în special a celei a țăranului român. Caracterizată de o izbitoare simplitate ca formă (ovoide și eliptice), creația sa este, în esență, de o complexitate covârșitoare, evocând mișcarea, repaosul și universul spiritual - adică matricea noastră stilistică pe care însuși Blaga o evidențiază în „Trilogia culturii” ca fiind cheia înțelegerii noastre, „caracteristica definitorie a spiritului ce sălăşluieşte în inconştient”. Acesta este, de fapt, orizontul cultural în care se înscrie trinitatea genială a românilor: Eminescu, Enescu și Brâncuși. Dacă le cunoaștem creația, cunoaștem, de fapt, structura sufletului românesc.

În Panteonul universal, alături de Eminescu, de Enescu și de alte glorii care s-au ridicat de pe aceste meleaguri și au îmbogăţit şi înnobilat lumea prin creaţia lor, sculptorul român Constantin Brâncuși, (19.02.1876– 16.03.1957), născut la Hobița, județul Gorj, a fost el însuși un personaj sclipitor, dar plin de mister. De aceea este cu neputință să fie cuprins în cărți. Ceea ce putem face, însă, este să-i oferim respectul și prețuirea pe care le merită. Ca atare, din 2015, Ziua Brâncuşi, dedicată marelui sculptor, este sărbătorită anual la data aniversării sale, respectiv 19 februarie.

Cartea care ne apropie de marele artist

În Cetatea Basarabilor, sculptorul genial al modernității a fost evocat sâmbătă în cadrul unui eveniment omagial găzduit de Muzeul Municipal. Managerul Gabriel Moisescu i-a invitat la un dialog cultural pe ÎPS Calinic al Argeșului și Muscelului și pe dr. Luiza Barcan, critic și istoric de arte. Mânat de cavalerismul caracteristic, chiriarhul i-a cedat întâietatea la cuvânt autoarei prelegerii „Brâncuși gânditorul”, care a adus înaintea publicului o cronică punctuală a cărții „Aşa grăit-a Brâncuşi” semnată de cunoscutul filolog Sorana Georgescu-Gorjan - fiica inginerului Ştefan Georgescu-Gorjan alături de care Brâncuşi a proiectat ridicarea lucrării „Coloana fără de sfârşit”.

Pornind de la afirmația că, deși Brâncuși nu ne-a lăsat în scris prea multe texte, „de-a lungul timpului, gândurile sculptorului, consemnate în scris ori doar rostite în franceză, engleză sau în limba maternă, au circulat în diferite forme, iar unele dintre maxime au suferit modificări arbitrare şi chiar îi sunt atribuite cugetări ale altor artişti, scriitori sau gânditori”, invitata a explicat necesitatea apariției acestui volum: „[...] are misiunea de a restabili adevărul şi de a ilumina complexa personalitate a sculptorului într-un chip obiectiv, ferit de mistificări”.

Cartea (trilingvă) este structurată în XIII capitole mari, împărţite la rândul lor în subcapitole care „redau cu maximă rigoare roadele gândirii lui Brâncuşi” și este destinată „oricui doreşte să-l cunoască pe marele artist în intimitatea trăirilor şi a gândurilor sale celor mai profunde”. Cu răbdare, aceasta a trecut succint în revistă câteva aspecte importante întâlnite în cuprinsul volumului, îndemnând, firește, la lectură, întrucât „încercarea de a-l concentra într-o recenzie este ameninţată de eşec”.

„Poţi face orice cu condiţia să pătrunzi în împărăţia cerurilor”

Cuvintele acestea îi aparțin lui Constantin Brâncuși, care, într-o altă cugetare la fel de profundă spunea: „Artistul nu e decât o smerită unealtă în mâinile lui Dumnezeu - Creatorul”. Mircea Eliade a fost cel care a înțeles cel mai limpede această legătură despre care marele sculptor vorbea, căci a afirmat: „Redescoperind materia ca matcă a epifaniilor şi semnificaţiilor religioase, Brâncuşi a regăsit emoţiile şi inspiraţiile artistului din epocile arhaice”. În mod natural, cel de-al doilea invitat, prin prisma instituției pe care o reprezintă - Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, a explorat în discursul său îndeosebi latura creștin-ortodoxă a sculptorului, făcând referire, printre altele, la cartea „Brâncuși. Sculptor creștin-ortodox” semnată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Și dacă tot l-am amintit, iată ce spunea acesta în urmă cu ceva timp: „Constantin Brâncuși a fost, fără îndoială, un artist creștin-ortodox român nu doar botezat în Biserică, ci și un credincios trăitor în interiorul vieții Bisericii. Însă, credința și viața spirituală ale lui Constantin Brâncuși nu sunt susținute de o teologie intelectuală sistematică, academică, ci de o teologie implicită, cultică sau liturgică, de expresie imnografică și iconică, care suscită în credincios nu atât o reflecție intelectuală asupra existenței, cât o vedere spirituală și sapiențială creștină asupra vieții. Această vedere sau înțelepciune creștină inspirată de cultul liturgic ortodox este prezentă, ca motivație existențială și inspirație artistică, în opera sculptorului Constantin Brâncuși, cântăreț de strană, corist de biserică și paraclisier de altar.”. Mai mult, Patriarhul încheie prefața volumului menționat mai sus cu următoarele cuvinte: „(Brâncuși) A unit credinţa cu arta, naţionalul cu universalul și efemerul cu eternul. De aceea, Coloana fără sfârșit a operei sale este și Coloana nemuririi sale!”.

ÎPS Calinic a prezentat și alte cărți care evocă aspecte despre modul în care sculptorul a pendulat de-a lungul vieții între credinţa profundă și stări de deznădejde ori îndoială caracteristice oricărui om. Totuși, chiriarhul a evidențiat faptul că Brâncuși a experimentat pe deplin bucuria de a trăi, sentimentul de plenitudine care întregește omul. „Puțini înțeleg cu adevărat ce minune înseamnă viața. Brâncuși a descoperit izvorul tinereții fără de bătrânețe și al vieții fără de moarte. Asta este arta!... ”, a punctat clericul, care a explicat apoi că arta a fost pentru sculptor un mijloc de propagare a bogăției de simboluri și taine care se regăsesc în spațiul sacru ortodox, întrucât el a avut o legătură apropiată cu viața liturgică a Bisericii: clopotar şi corist la biserica „Madona Dudu” din Craiova, membru al corului bisericii Mavrogheni din Bucureşti, cântăreţ de strană şi paraclisier la biserica ortodoxă română din Paris „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil”. Chiar și atelierul său de lângă Paris a fost gândit de marele sculptor ca un soi de metoc al Mănăstirii Tismana: „Am deschis o biată filială a (mănăstirii) Tismanei, aici, în Impasse Ronsin, 11”.

De altfel, cu câteva zile înainte de a părăsi lumea despre care spunea că nu-i mai aparține de multă vreme, Brâncuşi a refuzat să fie transportat la spital: „Îl voi aștepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu.". Iar către cei din jur se confesa: „Acum sunt foarte aproape de Bunul Dumnezeu. Trebuie doar să-mi întind braţul ca să-L ating”. ÎPS Calinic a oferit participanților câte un exemplar din cartea „Brâncuși și Psalmul Creației”, care tratează elemente ale dimensiunii creștine existente la Brâncuși.

Paralele și dezvăluiri

Academicianul Gheorghe Păun, care s-a autocaracterizat ca suferind de „urmuzenită”, a conchis cu o paralelă: „Foarte multe lucruri care s-au spus astăzi aici se pot transfera la Urmuz: de la căutarea esenței la aforisme... Amândoi au revoluționat domeniile fără să fie iconoclaști sau negativiști. Se poate scrie enorm despre amândoi. Au scris și au sculptat zborul, nu pasărea!”

La rândul său, viceprimarul Ștefan Dumitrache, istoric și fin observator al detaliilor din culisele istoriei, a venit cu o relatare privind modul în care Brâncuși a devenit cel pe care-l știm astăzi: „Lucra în Craiova. Acolo, unui mare lăutar i s-a defectat vioara și se plângea că nu-și permitea alta. Brâncuși s-a oferit să-i confecționeze una și, la reprezentarea dată de lăutar cu noul instrument, audiența a fost profund impresionată de cum suna. În public se afla și Grecescu, un negustor și consilier județean, care s-a oferit să-i plătească școala de artă lui Constantin Brâncuși. Altfel, cine știe, poate rămânea un simplu ucenic sau băcan... fiindcă nu avea starea materială necesară de a merge la școală!”

În public s-au aflat numeroase nume din societatea argeșeană cu interes consecvent pentru actul cultural. Între aceștia amintim de starețul Mănăstirii, Caliopie Ichim, deputatul PNL Adrian Miuțescu, directorul Bibliotecii Municipale, Marian Ghiță, președintele Societății Culturale „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, prof. dr. Mihaela Rădulescu, fostul director al Electroargeș, Gheorghe Olteanu, președintele Filialei Județene Argeș POSADA a C.M.R.R., Laurențiu Domnișoru, consilieri locali, cadre medicale, profesori etc..

Ca o concluzie, modul în care s-a derulat la Curtea de Argeș Ziua Națională Constantin Brâncuși se poate caracteriza ca un demers de cunoaștere mai profundă a valențelor spirituale cuprinse în opera celui numit, pe bună dreptate, „profetul artei moderne”.