Ioan Barbu - Un studiu care dezvoltă o abordare integratoare
Pe Ioan Barbu îl cunoaștem dintr-o dublă ipostază: jurnalist și scriitor, însă îi adăugăm și o a treia ipostază, cea de cercetător. Nu, nu este nicidecum o exagerare, fiindcă lucrarea de față este o adevărată monografie, care a implicat un studiu atent, laborios asupra vieții și operei scriitorului Gib I. Mihăescu. Lucrarea „Un Ragaiac interbelic, Gib I. Mihăescu. Viața, omul și opera. Schiță monografică” are o abordare originală, opera scriitorului fiind analizată din mai multe puncte de vedere, așezată desigur, pe axa receptării critice din toate perioadele. Astfel, Ioan Barbu surprinde modul în care proza și teatrul scriitorului drăgășănean s-a singularizat în spațiul literar interbelic. Trecând în revistă, toate caracteristicile nuvelelor, romanelor și pieselor teatru, asistăm la o adevărată incursiune în universul ficțional al operei lui Gib I. Mihăescu, evidențiindu-se desigur, elementele distincte ale scriiturii.
Ne impresionează acribia de care dă dovadă autorul acestei monografii, atunci când prezintă viața lui Gib I. Mihăescu, fiind atent la fiecare detaliu al traiectoriei existențiale. Căutarea surselor originale (acte ale primăriei Drăgășani, documente și note din Casa Memorială) atestă nu doar seriozitatea studiului, cât și pasiunea cu care a elaborat această lucrare. Mai mult de atât, Ioan Barbu oferă o privire complexă asupra traseului formativ al scriitorului, făcând referire la însemnările vremii, la arhive, la tot ceea ce implică o astfel de documentare. Inedit în abordarea capitolului dedicat vieții este faptul că aduce în discuție puncte divergente ale diverșilor biografi, asupra unor momente din viața lui Gib I. Mihăescu, Ioan Barbu sistematizând informația, redând-o în forma ei veridică, prin coroborarea datelor.
Fiecare amănunt relatat al vieții este susținut de selecția riguroasă a informațiilor preluate fie din documente, fie din presa vremii. Lucrarea capătă în acest sens, caracter științific, fiind reper fundamental în cunoașterea vieții scriitorului drăgășănean. Elaborarea acestui capitol demonstrează nu numai o acuratețe științifică, ci și o viziune fundamentată pe o lectură profundă a biografilor lui Gib I. Mihăescu. Complexitatea acestei monografii derivă din felul în care datele sunt corelate, redate prin semnalarea însemnărilor din presa vremii. Lui Ioan Barbu nimic nu-i scapă, observația și analiza ducând spre un studiu bine organizat, referințele bibliografice confirmând statutul științific al acestei cărți.
Partea dedicată operei lui Gib I. Mihăescu imprimă caracter original, viziune unică și un stil ce îl definește pe autor. Caracterul original se naște din felul în care interpretările operei sunt pliate pe traseul biografic al scriitorului Gib I. Mihăescu. Nu numai că ni se înfățișează rolul pe care l-a avut în literatura română, dar luăm act de cunoaștere de modul în care critica literară i-a receptat opera. Ioan Barbu interpretează nu numai proza, cât și teatrul, subliniind deopotrivă, aspectele distincte al creației, dar și felul cum au fost percepute în revistele vremii. Studiul elaborat al acestei părți din monografie e vizibil și la nivelul construcției, dar și la cel al abordării subiectului. Pe de-o parte, structura complexă rezultă din prezentarea receptării operei pe axa temporală, iar pe de altă parte, abordarea în sine e interesantă, căci ni se aduc noi forme ale interpretării operei, prin prisma viziunii autorului acestei monografii.
Practic, Ioan Barbu nu numai că oferă o perspectivă diacronică asupra receptării operei lui Gib I. Mihăescu în critica de specialitate, dar propune și alte valori interpretative ale operei, asigurându-se astfel, caracterul inedit al prezentului studiu. Prezentarea operei se face în funcție de algoritmul cronologic al elaborării și apariției editoriale, iar analiza critică se realizează printr-o abordare complexă, biografia rămânând un reper în demersul interpretativ. În secvențele dedicate fiecărei creații în parte, se poate observa acuratețea stilului, logica ideilor, eleganța expunerii. Ioan Barbu stabilește de la bun început linia psihanalitică a prozei lui Gib I. Mihăescu, insistând asupra caracterului inovator pe care-l imprimă literaturii române, prin romanele sale. Direcția prozei de factură psihologică e dată așadar, de acest scriitor, iar această idee e bine surprinsă în prezentul studiu.
O altă dimensiune importantă a monografiei e cea despre activitatea ziaristică a lui Gib I. Mihăescu. Ne sunt prezentate toate aspectele dezbătute de el în articole, panoplia tematică acoperind tot ceea ce înseamnă atitudine civică. Prin intermediul activității sale de gazetar, avem acces la personalitatea sa complexă, la modul în care se raportează la lume, la viață. Ioan Barbu redă imaginea lui Gib I. Mihăescu în toată complexitatea ei: prozator, dramaturg, ziarist. Surprinde toate formele manifestării creatoare, oferind astfel, o viziune totală asupra omului și scriitorului. Studiul monografic e amplu, e bine organizat, dezvoltă o abordare integratoare, dinspre viață spre operă, relevând importanța unui scriitor în evoluția literaturii române.
Epilogul, reprezentat de studiile a doi reputați jurnaliști și scriitori, Șerban Cionoff și Clara Mărgineanu asupra romanului „Rusoaica”, explică alegerea titlului acestei lucrări: „Un Ragaiac interbelic”. Practic, întretăierea autobiograficului și a ficționalului a dat capodopera lui Gib I. Mihăescu, lucru recunoscut de critica literară, autorul câștigându-și pentru totdeauna, un loc de vârf în istoria literaturii române. Epilogul are așadar, rolul de a redefini contextul prin care imaginea acestui scriitor rămâne vie în contemporaneitate. Ioan Barbu a realizat o lucrare monumentală: în primul rând, pentru că reînsuflețește figura emblematică a acestui scriitor, iar în al doilea rând, pentru că studiul are valoare documentară.
