URMUZ și JAMES JOYCE (III)
Contemporani, apropiați sau mai puțin apropiați și critici literari vor scrie despre el. Iată ce spune, printre altele, Stefan Roll: „Tocmai activitatea lui comprimată, prezența lui timidă, teama de o prejudecată pe care în fundul lui demult o pierduse l-au făcut să treacă printre contemporanii săi nu numai neînțeles, dar și neobservat. Publicate în PUNCT și BILETE DE PAPAGAL, cele câteva schițe ale lui rămân o frescă în dezvoltarea literaturii române pentru o antologie strictă a anilor de acum.” („UNU”, I, nr. 9, ianuarie, 1929)
Afirmația unui alt suprarealist, dezvăluie, o dată în plus, firea nefericitului scriitor.
Autorul cunoscutului roman-reportaj „Cartea Oltului”, Geo Bogza, intuiește profund substanța gândirii suprarealistului: „Scrierile acestui nu mai puțin blestemat Urmuz, oricât ar părea de paradoxal și de trăznit, e totuși impregnat cu filonul substanțial al unei eterne proleme și eroii lui vor rămâne multă vreme în literatură… Șarjată și caricaturală la prima impresie, devine după un timp tot atât de simplă și de tragic omenească. („UNU” III, nr. 31, noiembrie,1930)
Perpessicius, în „CUVÂNTUL”, VII, nr. 2.151,1931 introspectează spiritul scriitorului – „Era în Umuz o mare vervă creatoare și o fantezie neostoită”, iar Pompiliu Constantinescu găsește că „… îndrăznelile de fantezie” nu sunt altceva decât „… o evadare din platitudinea burgheză, prin grotesc și ilogic, susținut de o ingeniozitate în care se întrevede și intenția de artă”.
Prin elementul fantastic, Ion Biberi îl apropie de Kafka.
...
Acum ne propunem câteva date legate de scriitorul irlandez. JAMES JOYCE s-a născut în anul 1882, pe data de 2 februarie, într-o suburbie a capitalei Irlandei, Dublin, Rathgar. A urmat studii primare și liceale la un colegiu iezuit. De aici i s-a tras viitorului scriitor îndepărtarea de religie, numai că această școală i-a format o cultură clasică solidă. La universitate a aprofundat literatura, limbile clasice și cele moderne. În această perioadă a fost interesat îndeaproape de matematici, economie și medicină. L-a îndrăgit pe autorul piesei de teatru, devenită celebră, „Nora” – Ibsen, despre care scrie un eseu. Tot în această perioadă a încercat poezia și a început să compună o dramă.
În anul 1902 a plecat la Paris. Aici a dus, într-o sărăcie cruntă, o viață de boem. S-a înapoiat de la Paris din cauză că i-a murit mama, după care a pornit iar la drum, în anul 1904, prin Europa. A trăit, astfel, o viață de peregrin. În Triest a predat limba engleză, la Roma a fost funcționar de bancă, a urmat Veneția, după care a revenit în Triest. S-a dezlănțuit primul război mondial, astfel că înapoierea la Paris a fost, de data aceasta, pentru o perioadă mai îndelungată.
Ceea ce a scris Joyce nu s-a publicat ușor, ci după multe așteptări. Iată o primă asemănare între cei doi scriitori. Și Joyce, asemenea lui Urmuz, a fost un neadecvat la formula consacrată a scrisului, un neconformist, adică un „trăznit”, un absurd ce se abate de la ceea ce se înțelege printr-o gândire logică. Ilogicul lui Urmuz: „Ismail poartă ochi, favorit și rochie și se găsește astăzi cu mare greutate”. Un exemplu din Joyce: „Bloom (căindu-se): Sunt un om foarte dezagreabil. Ești și tu un rău necesar. De unde ești? Din Londra?”. Ilogicul se creează aici din faptul că nimeni sau aproape nimeni nu spune despre sine că e un om „dezagreabil”. Și, mai departe, răspunde Zoe (volubilă): „ de la Norton cu porci mulți - acolo unde porcii cântă la orgă. Sunt născută în Yorcshire…” („Ulyse”, vol. II, p. 158, Ed. Univers, București, 1984).
Va urma
