Argesexpres.ro - Stiri Curtea de Arges
Fondat în 1999
vineri 1 mai 2026 13:25

Nicolae Velea – important scriitor argeșean

Nicolae Velea s-a născut la 13 aprilie 1936, la Cepari, ca fiu al învățătorilor Gheorghe și Dumitra Velea. După ce a finalizat studiile de liceu la Curtea de Argeș, a urmat Facultatea de Silvicultură de la Brașov, după care a ales cursurile Facultății de Filologie din București (1953 – 1958), avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck, Alexandru Graur, Edgar Papu. A Debutat cu reportaj în „Viața studențească” (1957). Ca prozator, debutul s-a produs un an mai târziu, cu schița „Poarta” în „Gazeta literară”. Între 1958-163 a fost redactor la „Gazeta literară”, având drept colegi de redacție pe Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Paul Georgescu, Matei Călinescu, S. Damian, Gabriel Dimisianu. A lucrat și 6 ani la ziarul din Galați intitulat „Viața nouă”.

Între anii 1964-1966, a evoluat la Studioul Cinematografic București – secția „Scenarii”. Nicolae Velea a murit la vârsta de numai 50 de ani, în anul 1987, în apropiere de Piața Scânteii, cauza fiind „șoc hipotermic”.

Cât privește viața personală, în 1965 s-a căsătorit cu absolventa de Filologie, prozatoarea Elena Stan (Ana Delea), iar în 1967 i s-a născut unicul fiu, Andrei Velea.

Debutul editorial s-a produs cu volumul de povestiri „Poarta” în „Luceafărul”, în anul 1960, pentru care a primit premiul Academiei.

Opera sa este receptată ca fiind originală și cu deosebite calități artistice, devenind autor de referință pentru proza românească a acelei perioade. Nicolae Velea s-a detașat de indicațiile de la partid, care puneau accent pe colectivitate, întrucât el se focaliza asupra individului și dădea naștere unor personaje veritabile pornind de la simpli țărani sau muncitori. Printre altele, el a fost și recenzent, reporter, scenarist și foiletonist. Pe 31 ianuarie se împlinesc 36 de ani de când a părăsit lumea. În onoarea sa, Cenaclul Literar de la Curtea de Argeș îi poartă numele, împreună cu cel al lui Urmuz. Noi, argeșenii, avem cu cine ne mândri.

 

Pin It