Cine sunt blajinii, primii oameni de pe pământ, care nu pot face niciodată rău
Paștele sau Paștile Blajinilor este o sărbătoare religioasă mai controverastă, considerată ca fiind creștină, dar, totodată și ca având rădăcini păgâne. Această sărbătoare este specifică Europei de Sud-Est și are ca bază amintirea celor decedați, în special a rudelor și prietenilor apropiați. Cu prilejul acestei zile, credincioșii vizitează mormintele rudelor sau ale celor apropiați de la cimitire, le îngrijesc, iar, după slujbă, preoții le sfințesc. Anul acesta Paștele Blajinilor pică în ziua următoare de după Sfântul Gheorghe, adică mâine.
Blajinii au o legendă ciudată. Se spune despre ei că sunt primii oameni de pe pământ, niște asceți veritabili, incapabili de a face rău, iar termenul de „blajin” tocmai de la ei vine.
„Potrivit credinței populare, Blajinii fac parte din cei dintâi oameni de pe pământ. Trăiesc fără femeile lor, conviețuiesc cu ele numai 30 de zile pe an în vederea procreației. Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar afla dincolo de lumea văzută, pe unde se varsă Apă Sâmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe. Preocupările Blajinilor sunt postul și rugăciunile pentru cei vii. Deși sunt virtuoși, nu știu cum să calculeze data Sfintelor Paști. Oamenii le vestesc acestora că a venit Paștele prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de ouă roșii”, a spus cercetătorul etnografic argeșean Sorin Mazilescu.
Există și credința potrivit căreia blajinii provin din copii nebotezați, morți imediat după naștere. Alteori sunt priviți ca fiind cei care susțin stâlpii pământului: fără ei, lumea s-ar scufundă în haos. Blajinii sunt identificați cu urmașii celor care n-au mai reușit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărțind apele. „Aceștia ar fi rămas pe o insula foarte aproape de Rai, pe unde trece Apă Sâmbetei”, conform aceluiași cercetător.
În Bucovina se spune că „Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos pește și trăiesc într-un pârău; femeile și fetele lor cânta foarte frumos, încât răsună văile de cântecele lor melodioase”.
Mai există credința populară că blajinii au fost creați de Dumnezeu după uriași. Pentru că erau violenți, Dumnezeu i-a lăsat să piară și a creat blajinii, dar aceștia erau prea mici, așa că au fost mutați pe lumea cealaltă. De aceea Dumnezeu a mai făcut o încercare: a creat oamenii.
În orice forme s-ar discuta despre ei, blajinii sunt considerate a fi niște ființe extraordinare, bune, care ajută umanitatea într-un mod discret.
Tradițional, Paștile Blajinilor se sărbătorește în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână după Paștele propriu-zis, Învierea Domnului. De Paștele Blajinilor se pomenesc strămoșii pe linia familiei și a comunității. În localitățile rurale mai mari și în orașele cu mai multe cimitire, sărbătoarea are loc pe parcursul mai multor zile, începând de sâmbătă.
Republica Moldova este țara în care această sărbătoare ia amploare cel mai mult, ziua de luni de după duminica Paștelui Blajinilor (la o săptămână după Paștele creștin-ortodox) fiind declarată oficial ca fiind zi liberă.
La fel ca la orice sărbătoare, și în ziua Paștelui Blajinilor sunt interzise anumite activități. Femeile nu au voie să spele, să măture sau să facă oricare altă activitate pe care o fac de obicei în gospodărie. Zgomotul făcut atunci când bați covoarele îi sperie pe blajini, care în această zi se întorc de pe lumea cealaltă pentru a se ruga pentru cei vii și chiar intră în biserică pentru a participa la Sfânta Liturghie...
Text cules și prelucrat de Cristina MINCU
