Incursiune în universul iei, la Casa Norocea
Casa Memorială „Dumitru Norocea” găzduiește secția de etnografie și folclor din cadrul Muzeului Municipal. Este, deci, cel mai potrivit loc pentru momentele festive dedicate sărbătorilor înscrise în acest registru, așa cum a fost cel de sâmbătă, când românii au sărbătorit Ziua Universală a Iei, marcată anual la data de 24 iunie. Astfel, argeșenii cu dragoste și respect pentru acest obiect vestimentar emblematic au fost primiți cu prietenie într-o frumoasă incursiune prin istoria plină de simboluri și înțelesuri a portului popular. Alături de Ioana-Teodora Duță Schmiedigen, care a propus o expoziție de grafică populară semnată de ea însăși, s-a aflat Ion Tița-Nicolescu, cercetător științific la Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești.
Oaspetele a fost cel care, plecând de la semnificația portului tradițional și făcând deosebirea între varianta feminină (ie) și cea masculină (cămașă), a adus înaintea publicului o expunere amplă privind modul în care se cosea această piesă vestimentară, cum și când era purtată, cum diferea ea în funcție de etapele de vârstă și de statut, completând cu multe alte informații aproape necunoscute pentru cei prezenți. De pildă, s-a spus că pânza din care se crea ia nu trebuia să fie atinsă de metal, deci nu era tăiată, ci arsă cu lumânarea și sfâșiată. Cele mai multe motive decorative erau închinate soarelui și culorile reliefau etapa de viață pe care purtătoarea iei o parcurgea: de la alb la bebeluși, la roșu aprins la fetele de măritat, vișiniu la cele căsătorite și până la negru la cele înaintate în vârstă, revenindu-se la lipsa totală a culorilor la cele aflate în pragul morții, deci aproape de increat. S-au atins și aspecte privind semnificația sărbătorii de Sânziene, acolo unde invitatul special a explicat că, pe vremuri, ritualul nu se petrecea chiar așa cum se vehiculează astăzi.
„Era o blasfemie ca fetele să apară goale, iar prin goale mă refer la faptul că femeia care ieșea afară doar în cămașă, fără ținuta completă, adică fără fotă, poale etc., era considerată goală și se compromitea”, a precizat acesta, menționând că despre dansul în ipostaza nudă nici nu se putea pune problema...
Lucrările Ioanei au fost foarte apreciate, reliefându-se faptul că artista respectă aproape în totalitate regulile privind generarea aspectului iei autentice. „Grafica pe care o puteți vedea pe simezele expoziției are ca nucleu tematic FAMILIA, din care derivă și tema MATERNITĂȚII, reprezentată sub diverse forme. Sursa de inspirație pentru o parte din lucrări este creația brâncușiană: simbolul Infinitului, sculptura Cocoșul, domnișoara Pogany. Femeia este văzută ca un izvor al vieții din care își trage seva întreaga natură, microunivers ce dă naștere întregului, deasupra căruia tronează aștrii cerești - Soarele și Luna. Ziua și Noaptea îmbrățișează Infinitul într-o perpetuă ciclicitate - imagine a vieții măsurată în timp. Reprezentările inspirate din folclor au ca tematică tradiții și obiceiuri împământenite în folclorul românesc: sărbătoarea Dragobetelui, dansul Ielelor, dansul Paparudelor, hora, nunta etc.. Zborul-pasăre devine de asemenea simbol și inspirație, fiindcă, sub diverse forme, aripile ne poartă spre alte lumi sau ocrotesc viața abia creată”, a definit Ioana colecția de creații expuse pe simeze.
