Așezămintele „Ion I.C. Brătianu” din București vor fi consolidate și restaurate
#Acolo au fost mutate cărțile păstrate de Brătianu la Vila Florica din Argeș – circa 6.000 de volume
La începutul săptămânii s-a semnat documentația pentru licitarea fazei D.A.L.I. (Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenție) a proiectării lucrărilor de consolidare și restaurare pentru încă un monument istoric aflat într-o stare gravă de degradare și care a deservit Serviciul Colecții Speciale al Bibliotecii Naționale a României.
Luni, Unitatea de Management a Proiectului a publicat în SEAP anunțul de participare nr. CN1058659 pentru contractarea serviciilor de elaborare a D.A.L.I., estimate la o valoare de 969.514 de lei fără TVA, pentru Așezămintele „Ion. I.C. Brătianu” din București.
Așezămintele „Ion I.C. Brătianu”, fostă reședință a familiei Brătianu, originară din Argeș, și bijuterie a arhitecturii interbelice, se află în folosința Bibliotecii Naționale a României, dar au fost funcționale doar până în 2012, moment din care imobilul s-a degradat în ritm accelerat. Respectând dorința fondatorului, clădirea va fi redată publicului ca bibliotecă, unde se vor organiza evenimente culturale, expoziții și conferințe, pentru a evidenția valoarea colecțiilor de carte rară, grafică, periodice vechi, fotografii și documente de arhivă esențiale pentru istoria României și a regiunii sud-est europene.
Așezămintele „Ion I.C. Brătianu” datează din anul 1908 și reprezintă un exemplu de arhitectură neoromânească, realizată sub semnătura arhitectului Petre Antonescu. Aceasta a trecut testul timpului și a rezistat atât celui de-Al Doilea Război Mondial, cât și regimului comunist. Construirea ansamblului a fost demarată în 1908 la inițiativa lui Ion I.C. Brătianu, însă lucrările s-au finalizat 22 de ani mai târziu. În 1928, la un an după moartea omului politic, soția lui, Elisa Brătianu (născută Știrbey) a demarat acțiunile necesare împreună cu familia și colaboratorii lor pentru a înființa Așezământul „Cultural Ion I.C. Brătianu”, mai ales biblioteca pe care el și-a dorit-o atât de mult.
Ea a donat o parte din averea personală așezământului nou înființat: terenul aflat în Strada Biserica Amzei, dar și aproape 6.000 de volume importante pentru bibliotecă, care au fost lăsate moștenire familiei de Ion I.C. Brătianu.
„Cu această ocazie, clădirea a fost extinsă cu un corp și au fost mutate cărțile păstrate de Brătianu la Vila Florica din Argeș, acolo de unde plănuia să le aducă la București încă din timpul vieții. Donația Brătienilor a fost făcută în beneficiul Academiei Române.
Al doilea război mondial a ridicat probleme, într-o primă fază, pentru încetinirea activității bibliotecii și alinierea la noul ritm al vieții într-un București temător, și, inevitabil ulterior, pentru punerea în siguranță a tuturor volumelor și documentelor vulnerabile în fața bombardamentelor.
Atacurile din 1944 asupra capitalei au avariat parțial și Așezămintele Brătianu. Pe lângă pagube la nivelul clădirii și mobilierului, atunci s-au pierdut și o parte din colecții – dar majoritatea bunurilor bibliotecii au fost protejate și salvate prin depozitarea fie în subsolul clădirii, fie în afara Așezămintelor. În 1948, la doar câțiva ani după ce biblioteca pusă în folosință își câștiga popularitatea în rândul oamenilor de carte și bucureștenilor curioși, regimul comunist deposedează Academia Română de întregul său patrimoniu.
Până la finalul anului 1989, părți din Așezămintele „Ion I.C. Brătianu” au trecut, pe rând, în subordinea Sfatului Popular al Raionului Stalin, Secției Gospodăriei de Partid C.C. a Partidului Muncitoresc Român și ICRAL Herăstrău. După 1989, corpul principal A este dat în administrare Bibliotecii Centrale de Stat și Universității Populare, corpul C se află în administrarea Uniunii Artiștilor Plastici prin Muzeul Municipiului București, iar corpurile B, D și E se împart între asociații de proprietari și Primăria Municipiului București”, se arată pe institute.ro.
Investiția este inclusă în Proiectul LD 2097 (2021) privind reabilitarea patrimoniului construit și a clădirilor cu destinație culturală, finanțat de Guvernul României în parteneriat cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, implementat de Ministerul Culturii prin Unitatea de Management a Proiectului.
