Fabulele Virginiei Stanciu, temă de studiu de Ziua Internațională a Cititului Împreună, la Domnești
Ziua Internațională a Cititului Împreună a reprezentat o ocazie excelentă de vizitare a bibliotecii pentru elevii de la Liceul Tehnologic „Petre Ionescu Muscel” Domnești. Împreună cu prof. de Matematică Virginica Ciobanu, prof. de Limba română Anuța Hirică și bibliotecara Geta Bucurel, copiii de la clasa a V-a au pășit pragul Bibliotecii Comunale și au derulat o activitate de tip cenaclu literar, în programul căreia s-a cuprins și o lansare de carte – surpriză. Este vorba despre volumele de fabule ale Virginiei Stanciu, mama prof. Ciobanu, care a pătruns recent în lumea creațiilor literare pentru cei mici. Cartea „Fabule pentru școlari” a fost imediat îndrăgită de elevi, pentru modul savuros în care sunt satirizate diferite aspecte ale vieții cotidiene, pe înțelesul lor. De altfel, volumul a fost lansat și în rândul celor mari, anul trecut, cu ocazia Cercului Învățătorilor. Amintim că o altă carte de poezie pentru copii, „Grădinița noastră”, a făcut cunoștință cu publicul din Domnești anul trecut, în cadrul Proiectului Șotron de la Școala de vară.
Virginia Stanciu s-a născut la 25 iunie 1948, în orașul Brăila. Copilăria și adolescența le-a petrecut alături de sora și părinții săi în acest loc de pe malul Dunării. După terminarea liceului, a urmat cursurile Institutului Agronomic „Nicolae Bălcescu” din București, dobândind diploma de inginer agronom - meseria visurilor sale. Prin căsătorie, a ajuns în județul Argeș, în frumoasa localitate Domnești, unde trăiește de sfert de veac.
„La Domnești am avut ocazia să observ cu atenție tot ce ne înconjoară și să-mi explic mai bine unele curiozități privind existența diferitelor forme de viață. Dintotdeauna am fost preocupată de felul cum vietățile reușesc să comunice între ele, cum se cheamă și mai ales cu câtă grijă își îngrijesc puii. Toate aceste preocupări sunt primele și în gândirea copiilor, motiv pentru care am încercat să descifrez, prin imaginația mea, lumea necuvântătoarelor ca și cum ar fi vorbitoare ca și omul. Fiind mamă a patru copii, bunică de cinci nepoți și chiar și străbunică, eu cunosc destul de bine marea dragoste a copiilor pentru animale, așa că am decis să le fac o mare bucurie, scriind pentru toți copiii. Pentru mine, acum a venit momentul, la venerabila vârstă de aproape 75 de ani, să aștern pe hârtie tot ce mi-am imaginat, întrucât beneficiez de suficient timp liber. Mai bine mai târziu decât niciodată!”, este motivația autoarei.
