Video: Mesajul deputatului Chelaru Mircia de Ziua Revistei „Curtea de la Argeș”
„A fi român este mai mult decât o ființă, căci românul este o rasă”
Evenimentul cultural a avut loc pe 13 aprilie! O întâlnire organizată In Memoriam Nicolae Dabija, în cadrul Podului de Reviste, o serie de acţiuni iniţiată în octombrie 2011, la Chişinău, de revistele Curtea de la Argeş şi Literatura şi Arta, la care s-au alăturat multe alte reviste, atât din Ţară, cât şi din Basarabia. Manifestarea a debutat cu o slujbă de pomenire pentru Mihai Eminescu şi Nicolae Dabija, săvârşită de ÎPS Calinic Argeşeanul, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, în faţa Monumentului lui Eminescu din Curtea de Argeş. A fost de faţă şi Doina Dabija, fiica poetului, cea care se ocupă în continuare de revista care a făcut şi face istorie, Literatura şi Arta.
În sală au fost prezenţi numeroşi colaboratori şi prieteni ai revistei, scriitori, ziarişti, artişti plastici, oameni de cultură din multe localităţi, inclusiv membri ai Academiilor de pe cele două maluri ale Prutului. Cei 3 academicieni de la Chișinău au primit câte o diplomă din partea Revistei Curtea de la Argeș într-o mapă de plastic. Fiecare mapă avea o culoare diferită: albastru, galben, roșu. În așa fel încât la poza de grup cele 3 mape să simbolizeze tricolorul românesc. Printre invitații de seamă ai evenimentului cultural s-a aflat și General (r) doctor Mircia Chelaru, care a ținut un discurs excepțional cu ocazia acestei zile de mare importanță pentru cultura noastră. Iată, pe larg, ce a declarat deputatul:
„Este mai mult decât un sentiment de plinătate, o emoție întoarsă. Vorbim despre fratele nostru mai mare, Nicolae Dabija pe care îl solicitam încă din anii '90, fiind Comandantul Corpului 10 Armată Ștefan cel Mare de la Iași, să ne trimită revistele de acolo și să vedem în ce măsură, pulsare de românism, emit acel mesaj: <<Fraților, luați-ne acasă!>>.
Națiunile nu supraviețuiesc timpului prin ceea ce produc zilnic. Națiunile supraviețuiesc prin pulsare de cultură, de civilizație, prin oamenii care își asumă identitarea. Îmi amintesc că în 1925, Goga dezvelea statuia lui Eminescu undeva la Sânnicolau și avea să spună: <<Granițele unui popor se apără cu un corp de armată sau cu statuia unui poet>>. Aici am întors-o. Îl aveam pe Bădica Grigore în dreapta, în calitatea mea de Președinte Executiv al Congresului Spiritualității Românești și pe Nicolae undeva în stânga, cu Bădica Cimpoi mereu la cârma comentariilor la Alba Iulia. Și aveam să spun că undeva, o mână de spirite, o mână de poeți sunt unicii care pot să sfărâme o graniță. Și asta au făcut acești oameni cu care împreună, undeva în 2013, aveam să spunem de la Alba Iulia că trebuie să supraviețuim în această ripostă identitară de înaltă spiritualitate și cultură superioară. Nu vom putea sub nicio formă să substituim înaltele spirite doar cu vorbe, unele de duh, altele mai puțin potrivite ale unora care vorbesc la nesfârșit despre unire uitând să fie unificatori. Din punctul ăsta de vedere, mare bucurie că cele două Academii își armonizează conceptele și, mai ales, vocea în numele Națiunii Române.
Nicolae avea să mă provoace la o competiție de ideație a unificatorilor și a și preluat în Sfatul Țării 2 inclusiv acel concept cum să facem, chiar dacă suntem două țări, să avem o singură națiune și aceeași lege. Aceasta a fost ideea cu care, în fiecare an, la Alba Iulia, la Congresul Spiritualității Românești începeam, ca o închinare permanentă adusă Națiunii Române și dreptului nostru de iure hereditatis de a ne produce destinul cu propria noastră mână. Era un om care a spus cu claritate: <<Noi n-avem voie să cerșim ceea ce e al nostru - identitatea, limba și libertatea>>. Din păcate, unii și-au schimbat poziționarea și își cerșesc ceea ce înseamnă propria identitate.
Pentru mine, dincolo de fereastra care s-a deschis în zid, Nicolae Dabija este pulsarul de românism, de românitate. Eu nu l-am trecut pe lista celor pomeniți. El este viu la fel ca Bădica Grigore Vieru care îndemnându-ne să fim foarte atenți în simplitatea noastră - <<Sunt fir de iarbă. Mai simplu de atât ce pot fi?>> - îndemnându-ne ca, dincolo de simplitate, să aducem liantul permanent, legătura indestructibilă a românității - cuvântul. Pitagora avea să spună: <<Înainte de a-l rosti, coaceți bine gândul sub limbă>>.
Cam emitem, în ultima vreme, multe gânduri necoapte de sub limba noastră și am făcut să coexiste, chiar în concepte, două țări în același neam. Nicolae avea să spună la Alba Iulia, astfel: <<Cât timp vom vorbi despre două țări, cât timp vom vorbi despre două maluri ale Prutului, atâta vreme nu o să fim una și aceeași>>. Dacă Vieru spunea că el nu a trecut Prutul, ci l-a sărit lăsând în spate o lume, o țară în care a rămas prea puțină limbă română. Cum avea să spună? <<La câtă limbă română a rămas în Basarabia, o poate învăța ușor și rusul>>. Așa spunea Bădica Grigore.
Nu pot sub nicio formă să nu aduc laudă lui Mihai Cimpoi care, de fiecare dată, în aceeași notă extraordinară avea să pună cupola efervescentă a filosofiei eminesciene peste întreaga noastră lucrare românească a românilor de pretutindeni. Iar aici, la Curtea de la Argeș, este ca un făcut, o întoarcere mereu atemporală în același loc, unde mereu pulsează ca în Coloana Infinitului a lui Brâncuși spiritul fervent al românității. Simplitatea între 1 și 0 se întruchipează în matematica socială a domnului Academician Gheorghe Păun. El este numitorul comun a prezenței dumneavoastră de aici pentru care vreau să-i adăugăm toate aplauzele și dragostea noastră.
29 iunie 1881. Între moldovenism și muntenism, articolul dat în replică ziarului Românul. Că suntem ardeleni, că suntem munteni sau moldoveni. Toți una și aceeași suntem. Suntem români și punctum! Asta avea să spună Eminescu. A fi român este mai mult decât o ființă, căci românul este o rasă. Trebuie să avem această conștiință a identității noastre. Cu Nicolae Dabija aveam să lansăm conceptul RISC, tot în 2013. Rezistență Identitară prin Spirit și Cultură.
Dragii mei! Fiecare în parte sunteți o alveolă, un loc monopost, un pulsat de cultură și civilizație românească. Fără Rezistența noastră Identitară prin Spirit și Cultură, RISCăm să dispărem. Și tot cum spunea Eminescu, nu vom dispărea vreodată, dacă se va pune vreodată problema, ca nație datorită numărului din ce în ce mai deloc, ci vom dispărea prin noi înșine, pierzându-ne numele și limba. Iată de ce rezistența noastră identitară trebuie să se transforme de la pasivitate, de la preluare, la ripostă. E vremea să spunem cu adevărat cine suntem și să mai dăm peste bot neaveniților care tot ne îndeamnă prin vorbele lor urâte, spilcuite, din limbă bifurcată de șarpe otrăvitor că noi suntem oarece și nimic aici. Că este dreptul altora de jure primi ocupantis să vină să se așeze aici.
Iată de ce, în numele acestor idei pe care le-am împărtășit cu frații noștri plecați dintre noi mult prea devreme și nedrept reluăm, în acest pulsat de cultură, civilizație și de rezistență identitară de la Curtea de la Argeș prin oameni de factură și de profil, de jertfelnicie permanentă în persoana celui ce ține, nu doar de Urmuz, ci de o simplă aritmetică. Unu și cu unu fac doi. Dacă-l aducem și pe al treilea, facem mănunchi. Mesajul, în numele celor pe care îi pomenim astăzi este foarte simplu. Să nu mai fim degete răsfirate. Să ne adunăm, să facem pumn. Nu să-l punem în pieptul furtunii precum Avram, ci să-l punem în pieptul celor care pur și simplu, nu doar că nu ne iubesc, ci ne vor chiar a fi dispăruți. Prin cultură, prin civilizație, prin tenacitate, prin iubire, prin conectică, prin credință nestrămutată, prin spiritul superior vom fi ce am fost și mai mult decât atât. Așa să ne ajute Dumnezeu! Vă mulțumesc pentru răbdare și îngăduință!”
Video:
Sursa video: YouTube/TeleMoldova Plus
